flori pentru infinit

Episcopul a spus la predică o povestioară în care protagonist este poetul austriac Rainer Maria Rilke. Povestea din perdică sună cam așa: 

„Poetul  Rainer Maria Rilke a fost un om de o bunătate și sensibilitate rară, lucru apreciat de toți cei care l-au cunoscut. Era student la Paris, iar pe strada pe care mergea la universitate venea în fiecare zi o cerșetoare.  Nici tânără, nici frumoasă, doar o simplă întruchipare a tristeții. Cerșea cu ochii în pământ și cu mâna întinsă, fără să spună ceva. 

Din când în când, colegul și prietenul poetului îi mai dădea câte un bănuț, însă poetul nu-i dădea  niciodată nimic. Într-o dimineață, surprins de acestă atitudine, deoarece îl considera un om foarte generos, colegul l-a întrebat:

-Tu de ce nu-i dai nimic acestei femei ?.

Răspunsul poetului a fost:

- Eu trebuie să-i dau ceva pentru sufletul ei, nu doar câțiva bănuți, pe care oricum îi primește de la tine sau de la alții.

A doua zi poetul a venit cu un superb trandafir alb și i l-a dăruit cerșetoarei. Aceasta a tresărit, a ridicat capul din pământ, l-a privit uluită și a plecat strângând trandafirul la piept, ca pe cea mai nepretuiță comoară. Opt zile femeia nu a mai fost văzută la locul obișnuit. Lipsa i-a fost remarcată, iar când a revenit, cei doi studenți au răsuflat ușurați. Revăzând-o, colegul a întrebat:

- Ce i s-o fi întâmplat? Oare din ce a trăit ea în aceste zile?

Rainer a răspuns simplu:  Din frumusețea trandafirului."

Episcopul a spus că cele opt zile pe care femeia le-a petrecut minunându-se de frumusețea trandafirului simbolizează infinitul. 

Se spune că cei care oferă trandafiri, păstrează toată viața aroma lor, iar cele mai frumoase bucurii se nasc din gesturi mărunte. 

De fapt, în ziua de azi, oferirea unei flori nu mai este un gest deloc mărunt, pentru că are loc destul de rar. De ce? Nu suntem romantici și nici atenți la micile detalii.

Este mare, foarte mare păcat că cele mai multe flori le primesc decedații, le primesc pentru infinit..