Atunci și acum

sursa foto: facebook Zile pline pe aici, prin urbea mea natală și mica mea lume... în orașul meu e în plină desfășurare Festivalul Internațional de Teatru Oradea, să îl poreclim mai scurt și mai drăguț: FITO. Și cum acest FITO este un pretext grozav pentru ca multe trupe din toată țara sau din străinătate să vină pe aici, este și pentru mine un pretext să văd spectacole la care, altfel, aș putea doar să visez. Așa s-a întâmplat că am văzut în programul FITO  un titlu de spectacol despre care am zis că e neapărat să îl văd, pentru că da, ca un șoricel cuminte de bibliotecă ce sunt, am citit romanul ce a stat la baza dramatizării: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon. Sinceră să fiu, nu mai țineam minte aproape nimic din acțiunea romanului, mi se întâmplă asta după ani de la o lectură... e trist, dar asta este, poate că acesta este motivul pentru care țin Jurnalul de lectură și gânduri (blogul). Să revenim la piesa de teatru, după îndelungi minut...

Cartea Cum ar fi să te fi născut pentru un anume scop, deja stabilit și știu de alții? Cum ar fi ca viața ta și a celorlalți să depindă de niște lucrări artistice pe care le faci sau nu? Sunt oameni care se nasc în zilele noastre sub un anume stindard , se nasc ca să devină regi/regine, medici sau avocați .. sau femei care se nasc și se știe deja alături de care om își va trăi viața, da, vorbesc de căsătoriile aranjate. Ei bine, personajele din Să nu mă părăsești se confruntă cu o altfel de soartă, una pentru care se pregătesc de la vârste foarte fragede. Ishiguro își trece personajele prin situațiile prin care trece orice om, copilăria lor este presărată de mister. Katie, Tommy și Ruth cresc într-o școală cu internat fantastică, sunt motivați să își exprime artistic sentimentele, sufletul, să se poarte în lumea de afară și să se păstreze sănătoși. Mult mai sănătoși decât e necesar unui om care are viața în propriile mâini. Cu toate acestea, în scurta lor viață...