Să nu mă părăsești - Kazuo Ishiguro

Cartea

Cum ar fi să te fi născut pentru un anume scop, deja stabilit și știu de alții? Cum ar fi ca viața ta și a celorlalți să depindă de niște lucrări artistice pe care le faci sau nu?

Sunt oameni care se nasc în zilele noastre sub un anume stindard, se nasc ca să devină regi/regine, medici sau avocați .. sau femei care se nasc și se știe deja alături de care om își va trăi viața, da, vorbesc de căsătoriile aranjate.

Ei bine, personajele din Să nu mă părăsești se confruntă cu o altfel de soartă, una pentru care se pregătesc de la vârste foarte fragede.

Ishiguro își trece personajele prin situațiile prin care trece orice om, copilăria lor este presărată de mister. Katie, Tommy și Ruth cresc într-o școală cu internat fantastică, sunt motivați să își exprime artistic sentimentele, sufletul, să se poarte în lumea de afară și să se păstreze sănătoși. Mult mai sănătoși decât e necesar unui om care are viața în propriile mâini.

Cu toate acestea, în scurta lor viață își descoperă sexualitatea, rivalitățile și prieteniile. Cresc izolați la Hailsham, școala cu internat, după care, în adolescență sunt repartizați în diferite locuri. Cele trei personaje din carte ajung la Căsuțe, loc în care își așteaptă notificările pentru a începe perioada de donare.

Da, acești copii sunt crescuți pentru a deveni donatori, nișe ființe umane folosite și lăsate în viață pentru organele lor vitale.

Katie devine îngrijitoare, astfel ajunge să sprijine tineri care au aceeași soartă care o așteaptă și pe ea, mai presus de asta, dă frâu liber dragostei sale față de Tommy.

Scriitura e interesantă, dar puțin plictisitoare. Toată cartea este presărată de mister și aștepți mereu să se întâmple ceva, să afli că există o cotitură în soarta celor trei, sau măcar a lui Katie...

Filmul

Am vizionat și filmul, dar diferențele nu mi s-au părut remarcabile. La fel cum e și cartea, filmul are și el suspanul acela ucigător de chef, să-l numesc așa. Ca imagine mi se pare foarte bun, dar ca plot cam lasă de dorit. Cât despre jocul actoricesc, am impresia că nu sunt foarte motivați sau stimulați de acțiune să facă ceva mai mult.

Să vă spun părerea mea

Înafară de soarta personajelor, acțiunea nu îți stârnește cine știe ce sentimente în această carte. Scriitura este destul de bună, dar nu are metafore sau figuri de stil cum mi-ar fi plăcut.

Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut?

Librăria online Libris este locul din care puteți achiziționa romanul, iar transportul prin curier este gratuit oriunde în țară.