Fata cu smochine - Tudor Cicu

Zilele ploioase te îmbie spre lectură, iar lectura nu e întreruptă de publicitate.

Am primit acum ceva vreme Fata cu smochine, iar zilele cu ploaie m-au îndemnat să o citesc, acțiunea cărții e situată undeva pe malul Mării Negre, așa că realitatea se bate cu ficțiunea în cazul meu.

Ei bine, nu mai bat câmpii și vorbesc despre carte.  Fata cu smochine e un mix de trăiri ale unui cuplu: Vlad și Adriana. Acțiunea are loc undeva prin anii '70. Fiecare personaj are bagajul său istoric foarte bine închegat, dar cel mai emoționant este al Adrianei. Ea își  împărtășește  trăirile prin intermediul jurnalului personal:

"Nu pomeni nimănui de dorul acesta de a scrie și a povesti ce ți s-a întâmplat. Sacralitatea nu trebuie desacralizată."

Adriana trăiește alături de un tată vicios, un unchi iubitor și o bunică foarte bătrână. Orfană de mamă, speră să scape cumva din mediul umbrit de prezența tatălui vicios și autoritar.

Vlad este elev în Constanța, locuiește în gazdă la nenea Nelu și tanti Lucia, până când cuplul se destramă. Băiatul o întâlnește pe Adriana în timp ce ea vinde smochine în port, iar îndrăgostirea este cel mai bun lucru pe care îl pot păți cei doi.

"Dacă te vei îndrăgosti vreodată, păstrează cu sfințenie această taină! Să n-o mărturisești nimănui altcuiva, înainte de a ști bine cui deschizi inima."

Din păcate pentru cei doi îndrăgostiți, firul narativ nu merge pe drumul pe care aș fi vrut eu ca cititor să meargă, dar resemnarea lui Vlad de la finalul cărții îndulcește oarecum situația.

Cartea este bine scrisă cu o narațiune conturată, fără întorsături de situație foarte bruște, poate una singură. Liniștea și franchețea personajelor, în special sinceritatea cu care îți însemnează Adriana gândurile, sunt plăcute.