Comoara cu basme - Frații Grimm (carte ilustrată)

Cristos s-a născut!
Este perioada aceea din an în care rememorăm activitatea și timpul ce a trecut, rememorăm și ne bucurăm de timpul liber. Noi celebrăm Nașterea Mântuitorului și privim bucuria celor mici care se bucură de darurile aduse de un moș bătrân, desprins din lumea basmului.
Chiar dacă e a doua zi de Crăciun, încă ne mai putem cadorisi copilul, nepotul, vecinul, sau pe noi înșine cu un dar extrem de prețios - Comoara cu basme de Frații Grimm. 
Cartea este o culegere cuprinzătoare de basme adunate de cei doi frați de origine germana - Jacob și Wihelm Grimm - foarte cunoscute și apreciate de generații întregi de-a lungul secolelor.

 Frumos ilustrată, cu desene din diverse ediții europene ale basmelor, cartea are texte extrem de cunoscute, precum: Albă -ca-Zăpada, Frumoasa Adormită, Hansel și Gretel și Scufița Roșie. De asemenea, avem și basme mai puțin cunoscute, dar extrem de frumoase: Copilul Mariei, Domnița-Corb, Bătrâna Holle, Adevărata mireasă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Păzitoarea de gâște sau Frățior și Surioară.

Păzitoarea de gâște
Ca să vă stârnesc puțin interesul, am să mă opresc asupra basmului Păzitoarea de gâște. Când eram copil exista pe Minimax o ecranizare a basmului, într-un episod de la Simsalagrim - Gâscărița - am citit extrem de încântată povestea prințesei care merge să-și cunoască viitorul soț dar slujnica îi fură cu obrăznicie calul, statutul și soțul, transformând-o pe prințesă într-o biată păzitoare de gâște.
Cu toții cad în plasa ei, ba mai mult, impostoarea cere ca Falada, calul prințesei, să fie ucis, iar capul lui să fie atârnat deasupra porții orașului - ca prințesa să-l vadă când trece cu gâștele pe acolo.
Fără să știe că este părtaș într-o șarlatanie, micul Conrad - tovarășul gâscar al adevăratei prințese - i se destăinuie Regelui: de fiecare dată când gâscărița își piaptănă pletele, o rafală de vânt îi suflă lui Conrad pălăria, iar când cei doi trec pe sub poarta orașului cu cârdul, capul de cal atârnat acolo îi vorbește fetei.
Dragă prințesă,
Dragă mireasă,
Dacă ar ști mama ta,
I s-ar frânge inima.

Auzind acestea, Regele urmărește a doua zi cârdul de gâște și află că toate evenimentele se întâmplă întocmai spuselor lui Conrad. 
Întors la palat, Regele îi ceru adevăratei prințese să se destăinuie, aceasta refuză, iar el o trimise în cuptor să-și plângă amarul. Bătrânul suveran trase cu ureche, află adevărul și dădu un festin la care o invită și pe impostoare. Sub pretextul unei ghicitori, aceasta își dă singură sentința la moarte: dezbrăcată până la piele și băgată într-un butoi plin cu ace care va fi tras pe străzi de doi cai albi, până își va găsi sfârșitul.
După împlinirea pedepsei, tânărul rege o luă de soție pe adevărata mireasă alături de care va cârmui regatul în pace și bucurie.
Adevărate prințesă este astfel ajutată de acțiunea magicului prin calul năzdrăvan Falada și prin destăinuirile sincere ale lui Conrad. Înțelepciunea bătrânului Rege are menirea de a pune cap la cap acest puzzle, dându-i impostoarei prilejul de a-și alege involuntar pedeapsa, fără să știe că a fost deconspirată. Din acest moment, blestemul adevăratei prințese este anulat, iar prințului i se dă posibilitatea de a se căsători cu ea.
Ilustrație - Frățior și Surioară

Simbolistica basmelor Fraților Grimm, și nu numai, este extraordinară.
Întâlnim animale totemice ce au rol de protecție divină sau sunt metamorfozarea răului (calul - simbol al virtuții, gâsca, cerbul, lupul - simbol al viciului, etc), simboluri magice, cifre repetate, călătoria și situațiile neașteptate prin care trec călătorii. 
Despre pieptănatul părului femeii, de exemplu, se spune că are rol de încărcare energetică: "Pentru gândirea tradiţională, părul de culoarea aurului evocă razele solare şi este apanajul divinităţilor, al eroilor şi regilor; cosiţele aurii ale eroinelor din basme se înscriu în albia acestui simbolism ancestral, care opune părul blond, solar, diurn, părului negru, care evocă teluricul, stihia focului subpământean, cu accentele lor acaparatoare şi demonice; părul, mai cu seamă cel feminin, a avut întotdeauna un rol extrem de important în diverse practici magice; se spune chiar că „nimic nu e mai tare decât legătura făcută cu păr femeiesc" (..) Părul, pielea, laptele, sângele şi oasele sunt elemente magice, care atrag puterea, sănătatea, avuţia şi îndepărtează boala, urâtul, sărăcia, duşmanul şi altele; tradiţia că părul de animal sălbatic (lup, urs, vulpe, cerb), descântat şi ars, alungă frica, duşmanul, aduce noroc este răspândită în tot folclorul românesc"

Despre cal se spune în spațiul românesc și nu numai: "pe cal l-a făcut Dumnezeu, ca să slujească gândul omului, din care cauză ori omori un om, ori un cal tot una este; calul poate ghici ori presimţi intruziunea demonilor malefici, simte puterea răului şi poate indica locul unde se ascunde strigoiul („când calul trage într-un loc, unde începe să bată cu copita, dedesubt nu este lucru curat"), punându-se astfel în evidenţă dimensiunea sa sacralizatoare, în sensul purităţii magice şi ceremoniale; pentru calităţile şi priceperea sa, calul este deosebit de preţuit, românii afirmând că este cel mai frumos, mai nobil şi mai deştept dintre toate animalele""

Este poate puțin impropriu să analizăm simbolistica unor basme culese de un folclorist german prin prizma interpretării simbolurilor în spațiul românesc, dar până la urmă și noi românii ne-am dezvoltat, am fost inspirați și am inspirat mai departe cultura de pe Bătrânul Continent.

p.s. aruncați un ochi pe librăria online Libris pentru o mai bogată resursă de lectură.

Bibliografie

Comoara cu basme/ Frații Grimm, Trad. Laura Mihăileasa și Simona Ionescu - Pitești, Editura Paralela 45, 2012

https://karyn.ro/2015/05/16/simboluri-ale-lumilor-interioare-animalul-de-forta/
http://cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Dictionar-de-Simboluri-Credinte-Traditionale-Romanesti-p.html

Comentarii

  1. Pentru cititorii tăi și un an de înfăptuiri literare de suflet pe blogul tău, aceste versuri de sfârșit de an: LA MULȚI ANI, BIANCA!

    Mi-a ghicit și mie

    Tânăr eram, ori așa-mi fu sorocul
    Într-o ușă de han vechi, ca prin fum…
    Dacă nu vreau să-mi ghicească norocul,
    O țigancă m-a oprit lângă drum.

    I-am făcut semn dacă știe și-n palmă
    Ori să descânte de dor în ghioc.
    Ca furată de un gând… mi-a zis calmă:
    „Înseamnă că te-ai născut sub noroc”

    De atunci… văd, amăgit mi-e destinul
    Tot în rostogolire ca ceața.
    Un cântec surd, răzvrătit ca pelinul,
    Vinul amar… îmi pare și viața!

    Ay, inimă! În acea scoică te-ai scurs,
    Ori pe-ale frumoasei buze năluci:
    „Ce viscol te mână de nu ți-e de-ajuns
    Și năuc prin lume, azi, te tot duci?”


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc că ne-ai împărtășit poemul. :) La mulți ani! :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)