Este frig, iar eu merg mai departe

Strada rece de cartier gri-cenușiu într-o zi mohorâră de decembrie. 

O tânără slăbuță, îmbrăcată cu o geacă  fâș plimbă copilul de mână.

Băiețelul e blond cu ochii mari, albaștri, iar căciulița de capul lui lasă să se vadă o parte din bretonul de sub ea. La câțiva pași distanță doi oameni ai străzii împart o bucată uscată de pâine.

Este frig, iar eu merg mai departe.

Trotuarul e ud de la ploaia din timpul nopții, suflă un vânt rece și tăios. Din teii de pe marginea trotuarului au rămas doar lemne înghețate.

Traversez strada și ajung lângă benzinăria lângă care leșinase un om în stare de ebrietate alaltăieri. 

Mă opresc câteva secunde și rememorez nedumerirea noastră, a trecătorilor. O fi mort? Nu mișcă.. Rememorez mișcările și încercările omului de a se ridica. Ajunge într-un final ambulanța, cei doi brancardieri îl așează pe bărbat pe o targă și îl urcă în salvare. Salvarea rămâne pe loc. 

Este frig, iar eu merg mai departe.

Mă dezmeticesc din rememorare, o iau la strânga pe lângă benzinărie.

Trec pe lângă o poartă metalică, semi-transparentă. Dincolo de ea sunt oameni la țigară.

Fac dreapta pe trotuar, în stânga mea este o intersecție nu foarte aglomerată.

Pe partea dreapt: un magazin de piese auto, iar mai înfață un cabinet veterinar.

O adolescentă vine cu un pomeranian în brațe, cățelul tremură iar fata intră cu el în curtea cabinetului.

Este frig, iar eu merg mai departe.

sursa foto