Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet - Gabriel García Márquez

 

Pe Gabriel García Márquez l-am citit prima data cu vreo șase ani în urmă, acum remarc că am folosit atunci o fotografie cu un cuplu ce se sărută purtând măști de protecție pe față ca să ilustrez articolul despre Dragostea în vremea holerei, ce ironic, nu?

În Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet  același Márquez crează lumi fantastice printr-o serie de șase povestiri cu teme și personaje distincte.

Realismul magic și poveștile complexe nu lipsesc nici din acest volum al autorului, la fel cum ne-a obișnuit el prin toate scrierile sale, probabil cea mai consistentă scriere din volum este cea al cărei nume îl poartă. În restul avem povești ale unor oameni singuri ce trăiesc în comunitate, de la îngerul bătrân ce aterizează în curtea unei familii sărace:

era o nenorocire să trăiești în iadul acela plin de îngeri.

 până la oamenii de pe insulă ce descoperă un cadavru declarat înecatul cel mai frumos. 

Fiecare dintre personajele din volum are adâncit în suflet o speranță: avuția, speranța de mai bine, eliberarea de pe o insulă fără flori unde morții sunt aruncați în mare, sau plata unei datorii pentru a-și câștiga libertatea.

În primele șase povestiri decorul este asemănător: un sătuc sărac de pe o insulă cu mult praf unde florile nu cresc iar oamenii se adâncesc în tristețe, singurătate și misticism. Locuitorii parcă așteaptă ceva să îi trezească din amorțeală, fie un înger cu aparență de bătrân ori un mort găsit în derviă în jurul căruia se formează un adevărat cult. Înecatului femeile îi pregătesc funeralii fastuase, iar bărbații îi dau onoruri de erou, pentru ca mai apoi, culmea, să îl arunce înapoi în mare din care apăruse.

În ultima povestire, autorul ne pune la încercare răbadrea, poate mai precară decât a  tinerei Eréndira ce trebuie să îndure traiul cu bunica sa instabilă psihic. Cele două trăiesc într-un trecut mental al bunicii, mărginit de conacul pe care aceasta îl are în posesie. Singura servitoare a locului fiind însăși Eréndira, nepoata de 14 ani ce este nevoită sa se conformeze la cazne precum spălatul covoarelor, al rufelor, hrănitul struțului din grădina exotică, multe chiar după apusul soarelui.

Soarta celor două se schimbă brusc în seara în care Eréndira, ostenită de oboseală, uită o candelă aprinsă ce dă foc conacului. 

Biata mea copilă, suspină. N-o să-ți ajungă toată viața să-mi plătești pentru ce-ai făcut.

sursa

Cu această replică, bunica fără suflet își osândește nepoata la o datorie pe care copila o va plăti cu propriul trup, începând cu băcanul care îi ia în mod violent virginitatea pentru două sute cincizeci de pesos. 

Povestea lor, însă, nu se termină aici, pentru că fata are de plătit o datorie imensă, plată ce poate dura două sute de ani, dar poveștile lui Márquez nu sunt mărginite de timp și spațiu. 

În periplul lor vor întâlni personaje fantastic create, de la soldați ce se dedau plăcerii până la călugări sau bărbați ce vor fi vrăjiți de prezența fetei. 

Interesant este că nepoata nu încerarcă măcar să fugă de propria bunică, pentru că este conștientă de puterea distrugătoare a acesteia, ori, poate, își acceptă soarta la fel cum facem și noi în multe ocazii în care suntem conștienți de greșelile noastre.

Se vede că autorul avea un dar înnăscut spre povestrie, pe mine mă impresionează oricum cursivitatea scrierilor, dar și firescul acțiunii, de la nostalgia personajelor și viața lor de zi cu zi până la îngerul ce aterizează în bătătură, înecatul găsit de copii pe malul mării și până la mirosul de trandafiri ce prevestește moartea.

Cred că multe din aceste aspecte își au rădăcinile în oralitate, poveștile marinărești ori cele relatate de vârstnici, care până la urmă au un sâmbure de adevăr în ele. Fantasticul pare de necrezut, dar face parte din cotidian.

Găsiți multe cărți la fel de bune ca aceasta pe libris.ro

Voi ce mai citiți? 

Am nevoie de câteva recomandări bune, am cam rămas în pană de idei în materie de lecturi.