Povestea Palatului greco-catolic din Oradea

                         

Era o seară de vară toridă, mai caldă decât serile lunii august din anul acesta. Timpul parcă era de partea noastră, nimic impresionant în cartier, adică în fața blocului, cât pot cuprinde eu cu privirea de la geamul camerei.

Internetul și Facbook mă ajutau și atunci, la fel cum mă ajută și acum să îmi măresc raza vizuală și să trec dincolo de ce pot vedea afară pe geam. Cineva postează un video scurt din centru orașului, se vede primăria, iar dincolo de ea fum și foc. Prima mea reacție a fost: arde primăria!

Caut alte surse și găsesc Palatul greco-catolic în flăcări. Fotografii și filmulețe semi-blurate, live-uri din Piața Unirii. Oameni dezorientați și speriați.

Ovi D. Pop

 

Abia a doua zi, după lupte de câteva ore pe care pompierii le-au avut cu focul în noaptea precedentă, am putut să vedem ce a rămas în picioare.

Pe 25 august se împlinesc doi ani de la incident. 

Azi, mâine și poimânie ușile Palatului sunt din nou deschise pentru curioși. 

Din cauza pandemiei, cei care intră au alt traseu și nu se intersectează cu cei care ies, ești întâmpinat de voluntari cu termometre la intrare, câțiva metri mai încolo ți se oferă fotografii cu chipul Episcopului Valeriu Traian Frențiu și dezinfectant pentru mâini.

Îți continui traseul, urci niște scări masive și intri pe o ușă impunătoare. Totul este sobru și cam trist, locul are încărcătură emoțională acum, te gândești la ce s-a ales. Cu toate acestea, realizezi că zidurile înălțate de înaintași sunt trainice, focul nu le-a dărâmat, din păcate a distrus mobilier, parchet, podele, candelabre și documente, toate cu o valoare istorică inestimabilă.

Palatul Episcopiei Greco-Catolice este un monument ridicat pe locul vechiului palat al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea Mare. Lucrările de construcție au avut loc între anii 1903-1905. Clădirea a fost edificată în stil eclectic, după proiectul arhitectului Kálmán Rimanóczy. Edificiul a fost inaugurat de episcopul Demetriu Radu pe 11 iunie 1905.

Palatul este construit în stil eclectic, în care stilul dominant este cel neogotic, dar este o împletire rafinată, firească, de mare artă între mai multe stiluri: romanic, rococo, baroc, Art Nouveau

Întregul frontispiciu este asimetric și foarte variat, elementele neogotice dominând vizual edificiul. Ancadramentul accesului este continuat până la nivelul acoperișului, de la baza acestuia pornind două turnulețe de o parte și de alta a porții. Colțul clădirii este marcat de un turn aparent, doar acoperișul colțului clădirii creând această iluzie prin forma sa conică, diferită de restul învelitorii.

Din fericire, fațada clădirii nu a fost grav afectată de incendiul din 25 august 2018.

La ieșirea din turul printre zidurile negricioase dai de atelierul de restaurare. I-am prins pe meșteri în timpul mesei de prânz: Puteți intra să vedeți, chiar dacă noi mâncăm! 

Mulaje de ipsos cu figuri angelice și elemente florale stau înșirate pe două mese și câteva rafturi. Restauratorii explică: recondiționam ce se poate, sau luăm amprente cu silicon și turnăm mulaje în formele noi. 

Rimanóczy, arhitectul a fost un geniu! afirmă un domn abia intrat în atelier. 

Momente istorice ale României marcate în Palat

Pe 23 mai 1919, Regele Ferdinand și Regina Maria au ajuns la Oradea și, de la gară, au mers la Biserica cu Lună, apoi la Catedrala Greco-Catolică, unde episcopul Demetriu Radu i-a binecuvântat și a ținut un Te Deum, apoi la Palatul Episcopal unde au avut loc recepțiile autorităților bisericești, civile și militare.

Despre această vizită istorică, dar şi despre mândria de a fi dăruit posterităţii o asemenea mândreţe arhitectonică ne vorbește dr. Radu Iacob în „Istoria diecezei române-unite a Orăzii Mari scrisă cu prilejul aniversării de 150 de ani dela înființarea aceleia 1777-1927”:

„Şi noi avut’am fericirea nu numai de a-i întâmpina în biserica noastră Catedrală şi de a cere darul şi binecuvântarea Domnului preste cel dintâiu pas al lor pe pământul desrobit al neamului românesc, dar şi de a fi onoraţi de înalta Lor prezenţă în Palatul Nostru episcopesc a cărei strălucire mai cu seamă la această mare şî rară ocasiune s’a dovedit că este adevărată podoabă a Diecezei noastre, ba a întregului neam românesc din părţile Bihorului”.

Istoria Palatului Episcopal Greco-Catolic se împletește cu istoria emanicipării românilor începută acum două secole și jumătate, cu cele mai îndrăznețe și actuale proiecte de țară, cu dezvltarea limbii, culturii și învățământului românesc.

Din păcate, această istorie este fragmentată de venirea la putere a Partidului Comunist, care scoate înafara legii Biserica Română Unită. Din această cauză Palatul greco-catolic devine pe rând centru de activități pentru pionieri iar mai apoi bibliotecă județeană, clădirea a fost redată Episcopiei într-o stare avansată de degradare.

Ulterior a intrat în renovări, dar zbuciumul îl va afecta și în 2018 când este mistuit de flăcări.

În acest moment, clădirea a fost preluată de Primăria orașului Oradea și se află în renovare, iar pentru următorii 20 de ani, aici va funcționa un centru de cultură pus la dispoziția orădenilor.

Eu abia aștept să îi revăd strălucirea.

Următorul obiectiv al orașului pe care îl vom explora printr-un articol pe blog este Muzeul Casa Dravas La Roche.