Atunci și acum

Când am văzut cartea pe raft în biblioteca județeană, din cauza coperții și a titlului mă așteptam să fie o carte pentru copii. După prima pagină însă mi-am dat seama că nu e așa. Am început-o pe autobuz în timp ce veneam spre casă. Un nene ce s-a așezat pe scaunul din stânga mea dădea târcoale cărții, era cu ochii pe paginile ei, de parca ar fi prins vreo idee din ce citeam, chiar s-a aplecat să poată vedea coperta. Era amuzant și enervant în același timp. E neplăcut ca cineva să își bage nasul peste foile mele.Părea interesat să afle ceva despre carte, cine știe ce cuvinte scoase din context a văzut. După ce a citit titlul cărții și-a pierdut interesul. Good for me.   Să revenim la carte. Mi-a plăcut mult, deși descrierile amănunțite îmi sunt destul de greu de digerat în general, asta chiar mi-a plăcut.În carte e vorba despre o fată de cinsprezece ani , fratele de doisprezece și sora de cinci ani ai acesteia. Cei trei copii se află în grija menajerei, deoarce tatăl lor, un autor...

 Deschid ochii foarte puţin ca să nu intre frigul, mi-e frig rău la globii oculari dimineața, întind gâtul spre fereastră.

Un film numai bun pentru duminici. O poveste încântătoare, un anime cu imagini cum numai în basm mai poți întâlni, pe scurt Lumea secretă a lui Arrietty.    Povestea pe scurt: Aeeietty, o tânără miniaturală de 14 ani ce trăieşte împreună cu familia ei sub o casă. Ei îşi duc traiul de zi cu zi împrumutând diverse obiecte şi mâncare de la locatari. Când îşi însoţeşte tatăl pentru a face primul împrumut, Arrietty este văzută de Sho, un băiat bolanv de inimă ce locuieşte temporar în casă. Sho este bine intenţionat, iar Arrietty ajunge să lege o prietenie cu acesta, până când menajera Haru îi descoperă pe omuleţi şi face tot posibilul să îi prindă. Acest lucru îi determină să îşi găsească altă căsuţă în care să locuiască.  Acesta este unul dintre filmele de genul anime pe care le-am urmărit cu plăcere, pe lângă SandyBelle care e destul de vechi deja. Țin să menționez că nu sunt un fan înfocat al genului de animație  japoneză -anime-. p.s Las aici un link unde pute...

 Am facut de ceva vreme înregistrarea asta dar n-am postat-o din lipsă de timp. Mi se pare haioasă. Perușul Oliver mânca de zor iar Coco își face plimbările până când îi trage câte un cioc pentru încălcarea teritoriului. Coco e cam bătrână și nu prea mai are răbdare după prostuțul Oliver, plus că el o imită în aproape orice. Am de gând să încerc să-l învăț pe Oliver să spună câteva cuvinte. Știu că e nevoie de ședințe regulate și multă răbdare...  dacă aveți peruși, voi ce cuvinte îi învățați? p.s cu Coco n-am reușit nicio data performanța de a scoate de la ea un cuvințel....

   Scriu fara diacritice, e tarziu si literele acelea fac zgomot. Asa. Cartea Anitei Shreve este una interesanta. Povestea este spusa de Nicky, o fata orfana de mama ce locuieste intr-un loc izolat cu tatal sau. Viata lor se schimba cand intr-o seara in timp ce se plimbau prin jurul casei descopera in zapada o fetita abia nascuta. Aud si masina a carui proprietar a abandonat fetita. Cei doi iaui copilul si il duc la spitalul din orasel. Acolo fetita primeste ingrijirile necesare iar salvatorii ei sunt pusi sa dea declaratii despre cum au gasit-o.   Ce ma enerveaza la aceasta carte sunt flash-back-urile, cand vrei sa afli firul povestirii in care cei doi se confrunta cu problemele gasirii unui copil, Nicky intervine si ne spune povestea de dinainte de a ramane orfana. Mama si sora  ei, Clara, de doar cateva luni au murit intr-un accident de masina, de atunci Nicky si tatal ei s-au mutat din New York pentru a reusi sa treaca peste.  Dupa ce au gasit copilul si a...

 A venit primăvara. Mă bucur de ea, primul boboc de pe blog a ajuns şi el. Sper să vă placă desenul meu. Îl găsiţi aici.

 Meditaţie? Când nu aveam destulă zăpadă în Oradea, am dat o fugă până la Stâna de Vale cu părinţii. Am stat o după amiază întreagă, timp în care am făcut câteva fotografii şi m-am  dat de câteva ori cu sâniuţa. Acum am şi acasă destulă zăpadă. De primăvară am eu nevoie acum.

Cum poate fi o melodie mai frumoasă?  ...şi ochii nu mai au ce să mai vadă, doar umre de jivine în zăpadă....