Fugara
"Roman de suspans a carui actiune se petrece intr-un tinut aparent parasit, la ruinele Haciendei fara nume, unde personaje misterioase se suspecteaza reciproc, incercand sa se inlature prin orice mijloc".
E una dintre putinele carti pe care le-am citit pe nerasuflate si mi-a si placut.
Romanul "Fugara" de Jacques de Chambron este invaluti de mister, acest lucru nu iti permite sa-l lasi din mana pana nu il citesti si afli adevarul.
Rezumat: Pepita o fata de optsprezece ani si tatal ei Pedro traiau in ruinele Haciendei fara nume.
Intr-o zi, Pepita intalneste o femeie fugara pe care o vor adaposti la ruine.
Pe parcursul cartii apar fel de fel de personaje, reusesc sa o ascunda pe asa zisa senorita Mercedes Pacheco de acestia.
Personajele se mint intre ele, jucand un teatru nemaipomenit.
In final fiecarui personaj ii este data in vileag minciuna, Pedro care se prefacea orb nu era nici pe de parte, Pepita nu era chiar atat de nevinovata pe cat parea, iar senorita s-a dovedit a fi o hoata de bijuterii.
Intentiile ascunse ale fiecarui personaj sunt date in vileag astfel.
Ce ma mai imaginam eu in pielea Pepitei cand citeam, era frumos sa fii o copila in mijlocul pustietatii.
Va recomand cartea!
E una dintre putinele carti pe care le-am citit pe nerasuflate si mi-a si placut.
Romanul "Fugara" de Jacques de Chambron este invaluti de mister, acest lucru nu iti permite sa-l lasi din mana pana nu il citesti si afli adevarul.
Rezumat: Pepita o fata de optsprezece ani si tatal ei Pedro traiau in ruinele Haciendei fara nume.
Intr-o zi, Pepita intalneste o femeie fugara pe care o vor adaposti la ruine.
Pe parcursul cartii apar fel de fel de personaje, reusesc sa o ascunda pe asa zisa senorita Mercedes Pacheco de acestia.
Personajele se mint intre ele, jucand un teatru nemaipomenit.
In final fiecarui personaj ii este data in vileag minciuna, Pedro care se prefacea orb nu era nici pe de parte, Pepita nu era chiar atat de nevinovata pe cat parea, iar senorita s-a dovedit a fi o hoata de bijuterii.
Intentiile ascunse ale fiecarui personaj sunt date in vileag astfel.
Ce ma mai imaginam eu in pielea Pepitei cand citeam, era frumos sa fii o copila in mijlocul pustietatii.
Va recomand cartea!
Asa, mami! Frumos.
RăspundețiȘtergereNu as fi crezut ca initiativa mea va avea asa un rasunet, eu zic sa o facem traditie.
Te pup,
Manon.
:) multumesc Manon, pentru sprijin si initiativa inspirata!
RăspundețiȘtergere