Poftiti la tabla!

Trece timpul, se termina si scoala, vine vacanta cu trenul din Franta, dar pana atunci....
Periaoda tezelor, stress, nervi, fituici, emotii, gafe, nervi din nou, emotii...
Cate un ascultat strecurat clandestin printre zilel cu tezele, noi pasta de rosii sau bulion.
Rugaminti catre profi sa ne mai pasuiasca pana dupa...
Soneria anunta sfioasa inceputul orei de mate... inimile noastre incep sa bata, cat sa simtitm ca traim.
Profesoara intra grabita in clasa, ne da buna ziua, deschide catalogul cel mare si fioros si trece apsentii, isi noteaza pe o hartie si elevii fara note sau amenintati, inimile noastre incep sa bata si mai tare, mai ales a mea.
Incepe cu cei dintai la catalog, se grabeste sa le dovedeasca nestiinta cu un doi trantit pe tabelul matematica in catalog.
Dupa ce ii asculta pe toti de pe foaie se hotaraste sa mai incerce si pe alti nenorociti:
-La tabla, la tabla, cine sa vina... (spune profa cu o graba neingradita)
In clasa liniste, se aud doar bataile inimi si suspinele de teama, toti facem ochii mari si incercam sa o privim pe profesoara in ochi ca nu cumva sa dam semn de vointa.
In final iese un "curajos" la inaintare, rezolva nu stiu ce problema, se aude clopotelul....
Toti cei care scaparam de tabla rasuflam usurati, ca si cum cineva ne-a luat un bolovan de pe inimioara si ne-a dat o masca de oxigen, ca sa respiram.
Profa ne mai da niste indicatii pentru ziua de maine, pentru cei ce vor fi ascultati si pleaca in viteza din clasa ca si cum nu ar fi fost. In urma ei gramada monotona de mutre intoarse si cor de murmuri furioase combinate cu sunetele de extaz ale celor care au scapat azi de ascultat.
Oare maine ce-o sa fie, ma va asculta si pe mine?! Eu sper din toti rarunchii sufletului sa nu ma asculte.
Am sa inghet de frica si de presiunea profei...