Mi-e dor ....de betigase

Vreau sa vina vara, ca sa fie vacanta, sa pot merge in tabara si in sat. Da in sat, ca sa inalt zmee precum un copilas inocent la fel ca si Casandra.
Sa hoinaresc prin sat cu Sara, sa ma racoresc cu apa din fantana si sa dau din evantai precum un mic ventilator care foloseste forta mainii.
Sa ma plimb desculta prin iarba si sa zbor ca din pusca atunci cand pasesc peste vreo pietricica.
Sa fac buchete de flori de camp si sa le duc bunicii si mamei ca sa le puna in vaza.
Parca mi-e dor de acele timpuri in care eram atat de mica si stateam foarte mult la bunica pentru ca parintii erau la serviciu.
Nu aveam papusile la mine si foloseam tot felul de betigase pe post de Barbie. Le aliniam pe marime, fiecare era un membru important al familiei si avea rostul lui, la fel ca in lume.
Mi-e dor de jocurile mele juvenile, de cand eram poate mai mititica decat Casandra, dar aveam o imaginatie bogata, faceam chiar si din nimic ceva.

Ma obijnuisem deja sa fiu singura, sa ma joc singura, parca ma intelegeam mai bine cu adultii decat cu cei de varsta mea, nu stiu dar am impresia ca si acum e asa.
In orice caz, mi-e dor.