Sa nu auda lumea

Am avut o zi destul de nasoala azi. Dar nu vreau sa ma plang de problemele mele, fiindca stiu ca sunt altii care au probleme si mai mari decat astea.
Cateva lucruri mi-au dat de gandit... si inca ma "framanta".
Am avut tangenta azi cu niste fete de la camin, sunt de treba, razi mult cu ele, iar daca spun un lucru oarecum deplasat, sa nu le-o iei in nume de rau.
Sunt mai mari decat mine si viata dura pe care au dus-o pana acum si-a pus amprenta aspura unora dintre ele.
Cand ne aflam pe tramvai ca sa ne ducem fiecare cata casa... incercand sa fac conversatie le intreb:
-Voi mergeti la casa de copii acuma, nu?
-Ssst! Nu asa de tare, sa nu auda lumea!
Vazand ca majoritatea ochilor din tramvai se focalizasera aspura noastra, ma las rusinata in jos...nu stiu sigur de ce imi era rusine, ca le-am dat pe ele de gol sau ca m-am dat si pe mine de gol, dezvalunid lumii ca stau cu niste fete ca ele. Acum mi-e foarte rusine de a doua varianta mai ales, sincer.
Ma gandesc acum, "daca louciti acolo, e chiar atat de mare rusinea asta?"
Nimeni nu doreste sa ajunga acolo, si chiar daca am ajunge, nu e destul de mare pedeapsa asta, sa mai fim marginalizati si de restul lumii?!
E prea mult, eu sunt slaba, plang usor si ma framant mult mai ales cand vad cum se poarta unii cu altii.
De ce ne facem noi viata un iad, in loc sa ne-o facem un mic Rai?!
Astia suntem, desi nu-mi place... sper sa nu auda lumea ca nu-mi place!