Admirand minunile

Viata a devenit din ce in ce mai "seaca", nuantata in amestecuri ale non-culorilor, gri, negru si putin alb.
E deprisos, plictisitoare si fara pic de vlaga...
De aceea "vreau o minune-n viata mea"! Sa intind mana si sa "culeg" minunile, care sa-mi bucure sufletul si sa ma faca sa zambesc.
Ma trezesc in toiul noptii, duc mana la inima, nu simt nimic, nicio pulsatie. Ma speriu.
Ma gandesc "daca n-ar mai bate...as fi deja moarta" si ma culc linistita. E o minune ca traiesc, desi nu simt bataiile inimi...Dar fiindca sunt in viata, inseamna ca bate.
Culeg o floare, a tin in maini, o admir intens. O pun intr-o vaza, e o minune ca nu se ofileste, desi e rupta si nu mai are radacini.
Da, exista minuni! Imi place sa le admir.