Sa simti ca traiesti

M-am suparat pe vreme si Soarele m-a dezamagit putin ca nu vrea sa apara, dar ce sa-i faci, asta-i viata, trebe sa simti ca traiesti.
Trebuie sa te bucuri de viata asa cum e si sa gasesti din toate un motiv de bucurie.
De exemplu, acum ca a trectu perioada tezelor ( la noi in clasa), a inceput cea a testelor, extemporalelor si lucrarilor neanuntate.
Tragem aer in piept, strangem din dinti si scriem lucrarea; ce altceva am putea face?
Trece si perioada asta, la fel cum a trecut si ce din scoala generala.
Draga noastra profa de fizica si chimie (era aceeasi la ambele materii in generala), avea multe pretentii de la niste elvevi atat de asupriti de soarta si de restul materiilor.
Duceam cu noi doua caiete, unul in care scriam in clasa, altul pentru teste si o carte.
Invatam o poezie la test, ne dadea 3 exercitii a cate trei puncte fiecar si zicea:
-Trei ori trei face noua si cu unu (din oficu) face zece, dati-ii drumul!
Luam unu din oficiu pe capete, din fericire ne trecea patru daca luam unu si tot patru daca faceam un exercitiu corect, ceea ce nu era prea fair play.
Da in fine, intr-un semestru am avut media noua la fizica(nu mai stiu in ce clasa), eram atata de fericita si de mandra, dar apoi, gata pita mea, eram sub nivelul marii.
"Curat mestesug de tampenie" ca bine graia si Creanga in amintirile lui legate de scoala. :))
Plus de asta, cand ne scotea la raspuns, ca ne ne marim mediile cica, in zece minute ii aranja cu un 3 pe jumatate din fostii mei colegi, am mai capatat si eu note din asta, da n-a fost chiar asa crav. :)
p.s Doamna M. la multi ani! Sa ne traiti o suta de ani fara reparatii! (nu e vorba de profesoara :)))