Chirurgul Reginei-Agneta Pleijel

Despre autor

Agneta Pleijel este o romancieră,poetă,jurnalistă și critic literar de origine suedeză. A debutat în în anul 1979 cu o piesă de teatru, iar în domeniul romanelor a debutat cu romanul Goana după vânt în 1987.Acest roman a devenit bestseller în Suedia.

 Romanul Chirurgul reginei   (în original Drottningens chirurg), a fost publicat pentru prima dată în Suedia în anul 2006 iar doi ani mai târziu această carte va fi tradusă și publicată și în România la editura Humanitas.

Recenzie

  După cum am scris și mai sus,Chirurgul reginei a fost publicat în anul 2006,  romanul acesta nu este unul prea frumos din punctul de vedere al stilului. Dacă stăm să îl analizăm, ne dăm seama că pe alocuri este chiar grețos datorită termenilor medicali de  de secol XVIII prezenți în text.

Romanul prezintă viața dedicată în scopul medicinei, a chirurgului suedez Herman Schützer, ce a viețuit între anii 1713-1787. Din scrierile lui medicale s-a inspirat autoarea pentru acest roman. 

De asemenea, romanul prezintă și câteva cazuri cu care akiatrul* Schützer s-a confruntat de-a lungul vieții, cazuri de nașteri neobișnuite precum: nașterea Micuței, a cărei mamă a fost o femeie pitică și pe care acesta a efectuat o cezariană, menționez că aceasta a fost făcută pe viu, fără nici un fel de anestezic. La câteva zile după naștere mama moare, iar Micuța este crescută de tatăl ei care se angajează ca birjar la casa akiatrului.

Un alt caz este cel al lui Phaëton, un lacheu etiopian protejat al reginei, care moare fără ca medicii să-i pună măcar un diagnostic. Alte cazuri interesante, care de asemenea se sfârșesc cu decesul victimei, au fost cele ale Juliei Fredrika (o fată în care se dezvoltă geamănul ei, akiatrul pune acest diagnostic după autopsie) dar și a propriei soții  care moare la nașterea celui de-al nouălea copil fără ca soțul să  o poată salva prin vreo metodă cunoscută.

 Schützer este un medic interesat de soarta pacienților, dar din nefericire, din cauza lipsei de priecepere,majoritatea cazurilor se termină tragic. 

Menționez că practicile medicale din anii 1700 sunt descrise foarte amănunțit în această carte, practici care pe mine mă oripilează, având în vedere că în acea perioadă nu aveau anestezice și totul se făcea pe viu, chiar și operațiile de cezariană sau la stomac. Pentru medic chiar și un deces era folositor, cadavrul fiind folosit ca material didactic și disecat pentru studierea bolii, uneori chiar și în fața unui public strâns într-o sală de disecție aflată la Facultatea de Medicină din Uppsala.

   Aceasă carte nu mi s-a părut cine știe ce, pe alocuri chiar m-a întristat din cauza delăsării și ignoranței oamenilor din acele timpuri, caracteristici care din păcate nu s-au pierdut de tot nici în zilele noastre. Dar dacă ești iubitor de biologie sau anatomie, cartea e foarte bună pentru tine.

 O noutate mi-a folosit din carte, am aflat cum se făceau vaccinările în acea perioadă.Se făcea o mică incizie în care se introducea un fir de ață îmbibat cu diferite substanțe "Doctorii tăiau și puneau în crestătura deschisă în piele fire de ață înmuiate în puroi de vărsat". Iar noi ne temem de o mică înţepătură de ac?Ce spun ne temem, suntem îngroziți.Vă dați seama câtă durere puteau îndura oamenii în acele vremrui?!Vremuri în care fiecare bolnav devenea material didactic pentru medici, care erau mai preocupați de studiu decât de vindecare.

 Îi acord acestei cărți nota 6 din 10...v-am spus mai sus de ce merită citită și de către cine. 

________________

*De la archiatros(gr.)-prim-medic, medic-șef.Titlu onorific acordat unor medici(..)În Suedia, titlul a fost acordat între secolele XVII și XIX. (Sursa: note de subsol).