Festivalul după cortină, teatru-circ, circ în teatru

Concert pentru doi clovni-Les Rois Vagabonds

Festivalul Internațional de Teatru e încă în toi la Oradea, ne amuzăm, plângem, trăim, visăm, simțim... ca la teatru. O artă complexă și aproape completă aș zice.
Ca în fiecare an, adică ultimii doi (acesta e al treilea), voluntarii sunt mereu pe fază și se implică în aproape tot ce înseamnă organizare, primit public, mediatizare... e bine să te simți util și să faci ce-ți face plăcere printre niște oameni așa de faini.
Un spectator obișnuit nu vede toate acestea, nu vede câtă forfotă și muncă se ascunde în spatele unui festival,  în spatele unui teatru. Spectatorul vede ce e pe scenă și când cortina a căzut se reîntoarce în lumea lui haotică  sau liniștită ... Vezi și altceva dincolo de aparențele astea doar în momentul în care ai șansa să te implici, eu am primit această șansă și mă bucur de ea. Deși există momente în care nu primești felicitări și nici mulțumiri, teatrul rămâne tot frumos, nu mă refer doar la clădire ci la tot ansamblul din care e compus.
Spectacolele sunt unele bune, iar altele mai puțin bune.
Cele din seara trecută au fost foarte bune. Ambele fac parte din secțiunea teatru-circ, ceva ce până acum n-am mai văzut și cred că puțini au mai văzut prin Oradea.

Concert pentru 2 clovni

  Primul spectacol e Concert pentru doi clovni susținut de compania Les Rois Vagabonds  din Franța. Artiștii sunt extraordinari, Julia Moa Caprez și Igor Sellem nu stau locului o secundă, cântă la vioară, trompetă, dansează, fac giumbușlucuri și tot felul de ridicări spectaculoase ce te țin gură-cască.
Fenomenal, muzica e la ea acasă, fie că e compusă de Vivaldi, Bach sau Strauss, cântată la vioară sau vocal... Eu ca spectator am rămas uimit de complexitatea spectacolului, claunița părea destul de firavă, dar când o vezi cât e de ludică, puternică și plină de viață rămâi uimit și te întrebi cum își poate ține partenerul de scenă pe umeri minute în șir fără să-i cedeze genunchii. Cât despre simpaticul claun, o, da, haios, ludic și puțin complexat de talentele muzicale ale colegei lui. Fac o pereche grozavă și au avut priză imediată la public. E unul dintre puținele spectacole la care spectatorii s-au ridicat și a aplaudat necontenit imediat ce artiștii și-au încheiat reprezentația. Mi se pare un lucru inedit să aduci circul în teatru, în felul acesta instituția își pierde aerul acela sobru cu care au fost obișnuiți spectatorii în ultimul secol. Sala se umple de veselie, voie-bună și toți suntem fericiți.

Concert pentru doi clovni

Ce mi-a plăcut la ei foarte mult și e de apreciat, e că după spectacol când încă gâfâiau de oboseală i-au ajutat pe oamenii de la tehnic să strângă decorul.Un decor minimalist și bine gândit, e un lucru destul de rar întâlnit ca un artist să înceapă chiar el să strângă după reprezentație, nu credeți?
Pe scurt, Concert pentru doi clovni e un spectacol care trebuie văzut măcar odată în viață! Face toți banii și nu cred că a fost vreun spectator nemulțumit în sală.

Circus Mundi- Auăleu Teatru

 Al doilea spectacol a fost Circus Mundi prezentat de Compania Auăleu Teatru din Timișoara. Și acesta, un spectacol foarte savuros, a avut loc în stradă, seara pe o vreme rece. Probabil că pe artiști emoțiile constructive îi copleșeau și îi încălzeau, aveau costume scurte (subțiri), și cu toate astea nu am văzut să fi clănțănit dinții vreunuia dintre ei.
Spectacolul e haios, muzical, colorat... presărat cu mici glume deocheate dar foarte reușite. Artiștii se transformă rând-pe rând din circari în animale sau tipuri umane reprezentative pentru societatea în care trăim.
Un spectacol la care râzi copios și te încălzești râzând.

Cele două spectacole merită văzute și mă bucur mult că am avut șansa de a le vedea. După ultimele spectacole ce țin de teatrul absurd pe care le-am văzut înainte de astea nu aveam prea mari așteptări de la cele ce vor urma. Dar a meritat așteptarea.

Foto credit: Defoto și OradeaLife.