În lumea asta haotică...cine mă iubește?

Revoltă-te, că poți
Ai voie să te revolți, e dreptul tău, nu te oprește nimeni. Dar ce rezolvi doar revoltându-te?!
Strigă dacă poți, ești doar un individ, strigătul tău e subțirel pe lângă forfota orașului și nu rezolvi nimic. Dacă-ți susții cauza convinge-i și pe ceilalți că merită. Ca singur individ ești neputincios în lumea aceasta haotică, dar ca grup puteți duce munții în spinare.
Un om valoreaza puțin în ochii unei mari mulțimi, ca o furnică într-un mușuroi de mii de indivizi... dar pentru apropiații ei furnicuța e totul când dispare.
La fel e și un individ pentru cei dragi.
Dreptate și egalitate?
Basme.
Cum să fiu eu egal cu o persoană publică? Cum să am eu dreptul de a supraviețui în fața unui mare actor, politician sau bogătaș?
Pe mine nu mă cunoaște nimeni...bine mă cunosc câțiva, dar aș putea număra persoanele care țin cu adevărat la mine  pe degetele de la două mâini (exagerez). Te numeri printre ele? Mă îndoiesc...nu mă cunoști.
Cum aș putea urca măcar pe o balanță cu o persoană publică? Persoană care e influentă, a făcut probabil ceva în viață sau trage ponoase de pe urma altuia. Dar ce contează, e influentă, va avea dreptul de a trăi înaintea altor o mie de indivizi.
Numai în fața lui Dumnezeu suntem cu adevărat egali. Cel puți așa se zice... dacă stăm să numărăm prin câte trece cineva în viață, cât de mult sau puțin trăiește în comparație cu alții începem să ne îndoim și de acest adevăr.
De ce crucea unuia e mai grea și apasă mai tare decât crucea altora? Fiecare primește cât poate să ducă? Greșit. Fiecare primește și e apăsat în viața asta doar ca să vedem cât mai poate duce.
 Eu n-am dus prea mult și mă aștept să duc încă de cinci ori pe atât. Tu la ce te aștepți?
 Viață ușoară? Dragoste la prima vedere? Boală cu o recuperare miraculoasă aproape ca în filme? Mă îndoiesc, filmele copiază realitatea dar asta nu înseamnă că realitatea e o admiratoare a filmului.
Cum spuneam, sunt doar un mic individ în lumea asta haotică- Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos... (Luceafărul).
 Ca mic individ ce sunt în această lume haotică eu sper totuși ceva de la viață, sper mai mult și știu că voi realiza mai mult decât înaintașii mei. De ce să ne rezumăm la puțin când putem realiza multe în viață?
E o lume plină de surprize, e o lume în care e bine să cunoști cât mai mult, e colorată, muzicală, artistică, teatrală, stricată, împopoțonată, săracă, întunecată, puturoasă, măreață, grandioasă, obeeză, sătulă, flămândă... eu unde mă încadrez în lumea asta haotică? Pot oare să trec dintr-o categorie în alta? Sigur că pot...deși e greu, și ca orice individ tânjesc după mai bine...mai bine la noi înseamnă mai mult, mai mult spațiu, mai multe zile de trai, mai multe haine, mai multe posesiuni...mai mult!!! Suntem materialiști, ziceam eu că unii primesc mai mult decât pot duce. Da, unii primesc mai mult și nu se bucură, unii primesc mai multe zile de agonie, mai multe zile de suferință, de foamete, de nepăsare, de singurătate, de sărăcie... mda.. acest mult nu-l vrea nimeni.

Când voi dispărea câți își vor mai aminti de mine și pentru cât timp? Cât timp mai este un om plâns după dispariție?  Depinde ce a făcut pentru omenire. Cu cât a dat mai mult lumii cu atât va fi mai apreciat, nu?
Doar omenirea vrea mai mult și mai mult de la fiecare individ... altfel nu merită să trăiască, altfel nu merită să fie plâns după moarte.
Dar să gândesc optimist. Ca individ, eu trebuie să fiu primul meu prieten. În lumea asta haotică cine mă iubește dacă eu nu mă iubesc? Dacă eu nu mă respect și arat că merit și sunt dispus să ofer respect?
De la cine să aștept ceva dacă eu nu sunt dispus să depun efort??? De la nimeni, pentru că în lumea asta haotică, dacă eu nu mă iubesc nimeni nu mă va iubi.
Da, iubirea e condiționată... și cei mai iubiți sunt cei care luptă pentru a fi iubiți. Nu căuta iubirea, luptă pentru ea!