Atunci și acum

Am aproape șaisprezece ani și tot de atâta timp  veghez lumea cu o expresie imobilă și dezinteresată. Îmi place să analizez tot din jur, chiar dacă îmi lipsește entuziasmul de pe chip. Cunosc foarte bine oamenii, am avut timp destul să-i observ, mai ales pe cei mici. Mă pot lăuda cu performanța de a fi ajutat pe cineva să crească mare. Nu știu cât a fost meritul meu în asta, dar mă simt și eu parte a unei echipe extraordinare și colorate. Ne-am cunoscut în piață, ea, fetiță pe atunci, era cu părinții în căutarea unei prietene. Nu știu de ce, dar m-a ales taman pe mine. Probabil au atras-o gingășia mea, rochița crem, bonețica sau botoșeii mei... ori, cine știe, poate și mama ei a avut anumite contribuții. Erau una mai bucuroasă ca alta. Vânzătorul m-a pus în brațele fetiței și în scurt timp am fost vârâtă într-o pungă de care m-am murdărit. Am ajuns în sfârșit acasă, cam înngerită pe degete, dar cu mari speranțe în suflet. Aici aveam să locuiesc o bună bucată timp, în camera tics

"(...) Când îmi vei spune povestea ta, Margaret? -A mea? Eu nu am o poveste, am spus. -Bineînțeles că ai. Oricine are o poveste. -Eu nu am." Romanul e de față este unul plin de mister și de lucruri bizare. Promblema mea e că am făcut prostioara să mă uit la film mai întâi, mai bine zis, am ales să citesc cartea pentru că văzusem filmul și am fost fascinată de el. Din această cauză lectura a fost destul de previzibilă, ce-i drept, există și câteva diferențe mari între carte și ecranizarea ei. Autoarea cărții este de origine britanică, acesastă scriere a făcut-o celebră în anul 2006 când și-a făcut debutul literar.   Romanul este o poveste în ramă. Margaret Lea, o tânără autoare ce și-a petrecut mare parte din viață în anticariatul tatălui său, este invitată printr-o scrisoare să devină biografa unei scriitoare celebre aflată la finalul carierei- Vida Winter.  Aceasta acceptă, însă fără prea mare bucurie, din cauza reputației de povestitoare a doamnei Win

Lasă-i pe cei buni, pe cei în măsură, să te inspire. Lasă-i să te influențeze pozitiv. Urmărește-i atent, ascultă-i și ia aminte. Antenuțele  rar greșesc. Mai ales că ele știu cu cine rezonezi și cu cine nu... Comportă-te ca în copilărie când  te uitai la copiii mai mari și îi admirai din umbră, erai subtil, ai fi dat orice să te împrietenești cu ei. De multe ori, în asemenea cazuri, ei nu aveau o influență tocmai bună asupra ta, la fel se poate întâmpla și în adolescență, tinerețe și chiar la maturitate. De aceea trebuie să fii foarte atent când îți alegi oamenii dragi pe care îi admiri, chiar și fără ca ei să știe.  Oamenii vin și pleacă în viețile noastre, dar prietenii adevărați rămân. Cei cu adevărat valoroși ne vor fi aproape chiar și când noi suntem cei aflați la nevoie, nu doar invers. Cu cei care pleacă de lângă noi...mda, e bine să păstrăm o relație amicală.... pentru că în lumea asta sunt destule rele. Am aflat că un exercițiu foarte interesant e acela în care în

Nu știu ce fac sau ce nu fac dar nu reușesc să mă adun. Nu mai am timp/inspirație/chef/starea necesară să scriu și altceva înafară de recenzii..și tare îmi pare rău. Îmi pare rău că apuc rar să citesc ce mai scrieți voi pe bloguri...asta e. Voi reveni cu forțe noi, trebuie doar să mă încarc. Până atunci ne mulțumim cu atât.   Am citit cartea aceasta fără prea mare interes, la început chiar mă plictisea și eram pregătită să renunț la ea în orice moment... dar au existat persoane care m-au motivat să îi mai dau o șansă și să nu renunț așa ușor la o lectură începută. Plus că mi-am  făcut un obicei prost în a nu termina cărțile... am început multe și am dus prea puține până la capăt, mă refer la lecturarea lor. Despre autor Elif Shafak, una dintre marile revelatii ale literaturii turce contemporane, s‑a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1971. A studiat relatiile internationale la Middle East Technical University din Ankara, iar in prezent este profesor la Departamentul de Stu

Soțul meu,Michael este un roman publicat de scriitorul israelian Amos Oz în anul 1968. Trebuie să recunosc că până acum am avut rețineri în a citi ceva de la acest autor, am auzit târziu de el și parcă nu m-a atras nimic din scrierile sale. Nu știu dacă Soțul meu, Michael a fost cea mai inspirată alegere din operele sale, dar pot să spun că este o scriere destul de plăcută și ușor de digerat. Cartea este narată la persoana întâi, din perspectiva Hannei, soția lui Michael. Acțiunea începe în momentul în care cei doi se cunosc, într-o împrejurare umilitoare pentru tânăra studentă la literatură ebraică:   „Era într-o zi de iarnă și, pe la nouă dimineața, coborând scările, am alunecat. Un tânăr necunoscut m-a susținut  prinzându-mă de braț (..) E umilitor să cazi așa în fața unor străini (..)” În scurtă vreme, Hannah va fi măritată cu tânărul student la geologie care a salvat-o de la căzătură. Relația lor suferă o involuție constantă, mătușile lui Michael nu sunt de acord cu nunt

Aş vrea să nu încep acest articol cu "Nu am citit niciodată ceva care abordează această perspectivă...", dar nu prea îmi iese, pentru că e adevărat. Nu am citit niciodată o carte scrisă din perspectiva unui om diferit, un om considerat cu probleme. Despre autor Mark Haddon este un romancier englez născut în anul 1962. Acesta este cel mai citit roman al său, care l-a și consacrat pe autor.  Alte romane sunt: Gilbert's Gobstopper (1987) Toni and the Tomato Soup (1988) A Narrow Escape for Princess Sharon (1989) Rezumat Romanul îl are ca protagonist pe Christopher Boone, un băiat de cinsprezece ani care suferă de o formă de autism. Acțiunea propriu-zisă începe în momentul în care Christopher descoperă cățelul unei vecini omorât cu o furcă. Este foarte afectat de cazul morții câinelui Wellington, fiind de asemenea și suspectat de uciderea lui, dus la poliție și recuperat de tatăl său câteva ore mai târziu. Datorită acestor întâmplări, Christopher, decide că