Bastarda Istanbulului-Elif Shafak

Nu știu ce fac sau ce nu fac dar nu reușesc să mă adun. Nu mai am timp/inspirație/chef/starea necesară să scriu și altceva înafară de recenzii..și tare îmi pare rău. Îmi pare rău că apuc rar să citesc ce mai scrieți voi pe bloguri...asta e. Voi reveni cu forțe noi, trebuie doar să mă încarc. Până atunci ne mulțumim cu atât.  

Am citit cartea aceasta fără prea mare interes, la început chiar mă plictisea și eram pregătită să renunț la ea în orice moment... dar au existat persoane care m-au motivat să îi mai dau o șansă și să nu renunț așa ușor la o lectură începută. Plus că mi-am  făcut un obicei prost în a nu termina cărțile... am început multe și am dus prea puține până la capăt, mă refer la lecturarea lor.

Despre autor

Elif Shafak, una dintre marile revelatii ale literaturii turce contemporane, s‑a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1971. A studiat relatiile internationale la Middle East Technical University din Ankara, iar in prezent este profesor la Departamentul de Studii despre Orientul Apropiat al Universitatii din Arizona. Scrise in turca sau engleza si traduse deja in numeroase limbi, romanele sale se bucura de un succes considerabil, ca si volumele sale de povestiri sau non‑fictiune. La Editura Polirom au mai aparut: Bastarda Istanbulului (2007, 2012, 2013), Sfintul nebuniilor incipiente (2009), Lapte negru (2012) si Onoare (2013).

Rezumat

Această carte are în centru două lumi foarte diferite, Occidentul și Orientul, reprezentate de două familii care vor fi unite printr-o împrejurare interesantă.

Personajul principal este Asya Kazanci, o adolescentă de nouăsprezece ani ce trăiește în Istanbul  alături de o familie compusă doar din femei (stră-bunica Petite-Ma, bunica Gülsüm, mătușile Feride, Banu, Cevriye și Zeliha, mama Asyei). Tatăl Asyei este necunoscut, mama sa avea doar nouăsprezece ani când Asya s-a născut. 

Celălalt personaj central este Armanoush (poreclită Amy), o tânără americană de origine armeană a cărui tată vitreg este Mustafa, unchiul Asyiei.

Toate personajele, mai ales cele feminine, sunt foarte bine construite. Femeile din familia Kazanci sunt foarte excentrice: de la mama Zeliha care deține un salon de tatuaje, mătușa Banu, ghicitoarea și până la Asya, tânăra nonconformistă.

descrierea Asyei, făcută de Amy

Cartea este un fel de saga a celor două familii, prezentul este presărat cu flash-back-uri dese în care ne sunt prezentate viețile rudelor lui Armanoush și Asya. De asemenea, cercul de prieteni al lui Asya este și el unul foarte interesant.

Pe lângă aspectele familiale și de anturaj, sunt dezbătute și teme ce țin de conflictele turco-armene din 1915. Conflicte care dau armenilor din carte un scop în viață, acela de a păstra vie memoria strămoșilor și de a se victimiza când vine vorba în relațiile cu oamenii de etnie turcă.

Tradiționalul și modernul se împletesc și chiar se bat cap în cap în aspectele de zi cu zi din viața celor două fete, în timpul lecturii veți găsi nume și chiar rețete de mâncăruri din bucătăria turcă și armeana, bucătării care aparțin unor culturi foarte conservatoare.

Pot să vorbesc foarte mult despre această carte, fără să-i divulg toate secretele, dovadă că este un roman complex și foarte bine construit.

Dacă ar fi să-i acord o nota, aceasta ar fi 9 din 10. Recunosc că spre final îmi doream atât de mult să văd cum se termină cartea încât am frunzărit-o puțin ca să aflu mai repede ce urmează să se întâmple. Și bine am făcut! :D

Vă las acum pe ritmuri ale lui Johnny Cash (muzica preferată a bastardei).

Recomand această carte cu drag.

Voi ce mai citiți? Eu mă apuc de A trisprezecea poveste de Diane Setterfield, am văzut ecranizarea și am fost pur și simplu fascinată.