Atunci și acum

Dewey .Pisoiul din biblioteca unui mic oraș este povestea motănelului Dewey Readmore Books (Dewey Citeștemaimulte Cărți). Motănelul a trăit nouăsprezece ani în Biblioteca Publică a orașului Spencer din Iowa, Statele Unite ale Americii. A fost salvat într-o iarnă friguroasă chiar de directoarea bibliotecii, din cutia de restituire a cărților unde fusese aruncat de un om iresponsabil. Motănelul a fost încet încet adoptat de personalul bibliotecii iar mai apoi de toți cititorii din Spencer. Dewey se asigura că fiecare cititor care trece pragul bibliotecii are parte de un pic de atenție din partea lui, astfel încât oamenii să plece acasă cu zâmbetul pe buze. Vicki și Dewey Autoarea cărții este chiar directoarea bibliotecii din Spencer, cea care l-a salvat pe motănel. Această carte este un fel de biografie a lui Dewey, scrisă cu drag în memoria motanului care a ajuns celebru și a dat o nouă definiție spațiului cultural și relaxant care este biblioteca. Vicki Myron, autoarea, avea...

Bărbatul cu pălărie şi Bărbatul cu baston Am văzut în seara aceasta un spectacol bun, știu că e clișeu, dar din FITO 2014, Buzunarul cu pâine e spectacolul care mi-a mers cel mai bine la suflet. Textul îi aparține lui Matei Vișniec, păpușile și tot restul aparțin Companiei Qui Peut din București. Din ce am înțeles, spectacolul este examenul de licență  al absolvenților UNATC de la specializarea  Păpuși și Marionete din anul 2012. Am văzut un trailer al spectacolului mai demult și mi-a plăcut, am ochit spectacolul în programul FITO de anul acesta și am zis că nu pot să-l pierd. Nu l-am pierdut și foarte bine am făcut. E primul spectacol cu păpuși destinat adulților pe care l-am văzut. Să nu înțelegeți greșit, nu e destinat adulților pentru că ar fi indecent sau vulgar, ci pentru că e puțin prea moralizator, mai puțin colorat și muzical decât  sunt în general spectacolele cu păpuși destinate celor mici. Cele două personaje - Bărbatul cu baston și Bărbatul cu pălă...

Război!? la ce bun? Război, ia-ți conflictele și pleacă acasă! Noi vrem Pace! Pleacă oriunde este casa ta, dar lasă Pămânul în Pace! Nu-mi pasă unde este casa, atâta timp cât nu se află pe Pământ. M-am săturat de tot și toate. M-am săturat să aud că Pământului îi mor copiii, din cauza ta, Război! Nu știu cum arbitrează Dumnezeu aceste jocuri , dar nu pare corect! Îmi vine să-I trimit o plângere, dar nu știu cum să o forumlez. Oare, răspunde Dumnezeu în scris... în termen de treizeci de zile? Să încep cu "Dragă Dumnezeu"? Sau mă formalizez în van? Oare, dacă-L rog pur și simplu să penalizeze Războiul pentru că nu e fairplay mă va asculta? A fost vreodată corect? Mă îndoiesc... Uneori nici măcar arbitrii nu sunt corecți. Dar Dumnezeu nu e arbitru, el e creator. Cum poate un creator să-și lase creația la auto-distrugere? Poate că această auto-distrugere e doar un simulacru, iar planurile sunt altele. Sper să fie așa, SPER! Copiii care urmează să se nască merită un ce...

De vreo trei zile citesc de zor "Crimă și pedeapsă" de Dostoievski, m-a captivat, dar, ca de obicei stau prost cu timpul. Mă veți întreba de ce, doar e vacanță?!, ei, din varii motive... Până acum Dostoievski m-a purtat prin cele mai întunecate unghere ale orașului Sankt Petersburg alături de stundentul Raskolnikov și de cei cu care interacționează acesta. Cartea te vrăjește, te fascinează și îți lasă impresia, în doar 70 de pagini - cât am citit până acum, că îi cunoști pe oamenii din carte și că te plimbi cu ei prin mohorâtul oraș. Voi ați citit? V-a plăcut? Ce mai citiți voi înainte de culcare? Acum, să trecem la alte chestiuni la fel de serioase. Mi-a șoptit o păsărică un lucru foarte important. În mediul online, al bloggerilor iubitori de carte, e forfotă mare. A apărut o nouă inițiativă care promovează lectura. Găsiți detalii despre Pagini cu suflet pentru fiecare aici . Eu m-am alăturat și aștept să văd ce va ieși. De asemenea, există o bibliotecă online...

Minciuni pe canapea  este romanul lui Irvin D. Yalom, după cum ne dăm seama și de pe coperta cărții, desigur. Irvin D. Yalom (n. în 1931) este un doctor în psihiatrie american, autor a numeroase lucrări de specialitate, devenite ulterior cărți de referință în domeniu, dar și scriitor, autor al câtorva romane, cum ar fi cel despre care vorbim aici. Minciuni pe canapea   urmărește relația dintre diferiți psihanaliști și pacienții sau pacientele acestora. Gradul de implicare pe care aceștia îl au în timpul ședințelor de terapie dar și intrigile create de aceste ședințe. Este un roman complex, puțin obositor pentru mine, nu e chiar genul meu. Conține termeni de specialitate din psihologie si psihanaliză. Aflăm detalii despre meseria de psihanalist, despre cum vede un asemenea expert o poveste cu care vine pacientul său, despre etica meseriei, confidențialitatea pe care trebuie să o păstreze dar și problemele pe care un psihanalist le întâmpină în momentul în care are ...

Palatul Parlamentului Sâmbătă am vizitat și eu capitala, mult visatul pământ al făgăduinței - retoric vorbind - din țara noastră. Mai trecusem prin București, dar am staționat circa douăzeci de minute și n-am apucat să ies din gară. Vremea a fost foarte bună, am ajuns pe meleagurile bucureștene cu ocazia înscăunării noului episcop al Bisericii Române Unite cu Roma și am stat în oraș o zi. Biserica la care a avut loc evenimentul se numește Catedrala Sf.Vasile cel Mare  și a fost declarată ca fiind cea mai micuță catedrală, în ea abia încap circa o sută de persoane, așa că evenimentul s-a desfășurat pe esplanda din fața bisericii. A fost plin de lume, forfotă destul de mare și chiar entuziasm pentru credincioșii noii eparhii. Un lucru mă miră și mă bucură, faptul că a fost ridicată  la rangul de catedrală o bisericuță. Văd că se pot face lucruri mari și în locașuri mici, nu e musai nevoie de lux și fast pentru a te ruga lui Dumnezeu. El ascultă  și dacă te rogi acasă...