Când Marnie a fost acolo - recenzie film


Colțul piticilor este o rubrică puțin diferită pe acest blog. Nu se adresează în mod exclusiv copiilor, după cum lesne vedeți, se adresează, în schimb tuturor. Tuturor oamenilor cu suflet tânăr, tuturor celor care visează cu ochii deschiși, tuturor iubitorilor de frumos. În această rubirică se vorbește despre copii, se recomandă povești și cărți pentru ei, și animații. Toate sunt recomandate tuturor.

When Marnie was there (în original Omoide no Mānī) este o superbă animație produsă de studioruile japoneze Ghibli.
Primul desen pe care l-am văzut de la ei a fost Lumea secretă a lui Arriety, iar mai apoi Vecinul meu Totoro. Despre desenele acelea scriam cu mult patos, imediat după ce le-am vizionat. La fel scriu și despre Când Marnie a fost acolo. Abia am terminat de vizionat filmul și sunt încă fascinată de ce am văzut. De simplitatea poveștii, de candoarea acțiunii și a personajelor, de frumusețea și măiestria perisajelor.
M-au impresionat desenele Studiourilor Ghibli , în primul rând datorită imaginii, a decorului (Lumea lui Arriety excelează la acest capitol), dar și datorită acțiunii lipsite de violență și agresivitate. Desenele cu care ne-au obișnui televiziunea și marile studiouri de producție sunt de obicei pline de adrenalină. Acest lucru nu este mereu benefic, mai ales pentru cei mici, pentru că ne agită. Se țipă mult, se aleargă mult, se sare de colo-colo, parcă multe dintre personaje ar suferi de ADHD.

Conacul Marsh

În schimb, acest desen este molcom, simplu, culori plăcute, pe scurt este foarte relaxant.
Animația are la bază romanul omonim scris de autoarea britanică Joan G. Robinson.
Facem cunoștință cu Anna, o fată de 12 ani retrasă și timidă. Fiindcă suferă de astm este trimisă de tutorii ei la țară, în speranța că aerul curat o să îi amelioreze boala.
Aici Anna își face o foarte bună prietenă, pe Marnie, care locuiește într-un conac vechi, dincolo de un lac. Marnie este zărită doar în momentele fluxului și este mai mult decât o prietenă grozavă pentru Anna. Dacă urmăriți filmul veți înțelege la ce mă refer.
Filmul este despre speranță, iertare, adevăr și descoperirea rădăcinilor, a strămoșilor.
Eu una l-am adorat și îl ador. Am găsit și cartea (în format pdf în engleză) și sper să am destulă răbdare ca să o citesc vara aceasta . :D

Comentarii

  1. pare un desen animat frumos!
    ma uit cate-odata si vad numai bazaconii din care nu pricep nimic eu...dar copii? :(

    RăspundețiȘtergere
  2. O mare bucurie sa descoperi ca mai sunt si altfel de desene precum acesta! Cred ca si cartea va fi pe masura, asa ca astept impresiile dupa ce o vei citi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)