Căței pierduți și oameni singuri - Lucy Dillon

Am revenit pe aici, pe la voi, pe la noi :) Cât am tărăgănat până să scriu iar pe blog, Isuse!!! Dar am zis, gata, trebuie să revin.

În fine, despre ce vorbeam? Aaa, da, voi începe să vorbesc despre cartea Căței pierduți și oameni singuri , pe care Editura Univers mi-a pus-o la dispoziție acum ceva vreme.

Primul lucru care m-a lovit la cartea asta a fost coperta, prima impresie conteză destul de mult, iar boticul acela care intră curios în viața ta este de-a dreptul simpatic.  

Cartea conține poveștile a mai multor persoane, care au ceva foarte special în comun, iar viețile lor se vor intersecta în anumite momente.

Prima poveste, ca să vă faceți o idee, eate a lui Rachel, o femeie sofisticată despărțită recent de fostul iubit și cu o viață neîmplinită, deși are peste treizeci de ani. 

Viața lui Rachel se schimbă  semnificativ  după ce primește de la mătușa sa ca moștenire un adăpost de câini dintr-un orășel mai mic.

Femeiea este nevoită de acum să preia gestiunea adăpstului canin, să asigure fondurile necesare pentru plata salariilor angajaților și să se asigure că fiecare patruped din adăpost își va găsi un cămin potrivit.

Mătușa Dot a lăsat pe cușca fiecărui cățel câte o mică descriere ce-i va ajuta pe vizitatori să-și găsească boticul pre-destinat:

Salut, scumpilor! Eu sunt Lulu! Vă rog să nu băgați în seamă coafura mea dezordonată: sub smocurile astea de blană încurcată se află o fetiță superbă, de expoziție. Ultimul meu stăpân nu s-a deranjat să mă perie sau să aibă grija de mine așa cum se cuvine, sau măcar să mă hrănească zi de zi. Din fericire, acum sunt aici.

Paralel, oarecum, cu povestea lui Rachel și a adăpstului canin, este cea a lui Zoe, mamă singură a doi baieți. Aceștia din urmă primesc de la tatăl lor un cățel pe care Zoe este nevoită să-l accepte în familia ei monoparentală. 

Căței pierduți și oameni singuri conține un calup de situații și personaje care au în centru dragostea față de animale. 

Despre autoare

Lucy Dillon este o tânără scriitoare britanică. A lucrat în domeniul editorial, iubeşte, desigur, literatura şi câinii, are un basset pe nume Violet. A publicat cinci romane şi a fost răsplătită cu Premiul Romantic Novel of the Year în 2010 pentru  Căţei pierduţi şi oameni singuri.

***

Dacă v-a plăcut și v-am convins să citiți cartea, mă bucur. Dacă nu.. nu mă bucur, dar vă las oricum aici un botic. Pe posesor îl cheamă Mișu, are câteva luni și a fost salvat dintr-o zonă de munte pe unde hoinărea nedumerit.