Balzac și Micuța Croitoreasă chineză - Dai Sijie

Oare poate într-adevăr lectura să rafineze un om? Poate să îi ofere înțelepciune și să îl scoată din lumea aceea mică și limitată în care trăia până să descopere ce frumuseți poate o lectură bună să ascundă?

Eu cred că răspunsul este afirmativ la ambele întrebări.

Acțiunea cărții Balzac și Micuța Croitoreasă chineză este creionată în anii '70 pe fondul dictaturii lui Mao Zedong. Partidul Comunist Chinez a instaurat un proces de reeducare forțată a celor numiți dușmani ai poporului: membri ai unor familii de intelectuali, medici, artiști sau persoane din alte categorii sociale înafară de muncitori sau țărani.

Din aceste categorii sociale fac parte și cele două personaje cheie ale romanului: naratorul și prietenul său Luo. Ambii fii de intelectuali, sunt trimiși într-un sătuc izolat și puși la muncă forțată cu scopul de a adopta un stil de viață muncitoresc și supus, pe care comuniștii îl doreau de la toți cetățenii.

În acest sens, au fost interzise cărți ale autorilor considerați azi ca fiind clasici, dar și alte scrieri sacre precum Biblia.

Cei doi adolescenți se văd astfel nevoiți să se adapteze unei lumi ignorante în privința frumosului, un sătuc în care și vioara este văzută ca o jucărie occidentală, iar ceasul și electrcitatea sunt o raritate.

Aici va întâlni Luo dragostea, în persoana Micuței Croitorese, fiică a unui croitor bătrân dar foarte respectat prin satele împrăștiate prin zona munților tibetani.

Escapadele adolescenților din lumea aceasta obscură sunt compuse din câteva vizite într-un orășel apropiat pentru a viziona niște filme prost făcute, ce sunt povestite mai apoi sătenilor și țăranilor. Dar și un cufăr cu cărți, ascuns în casa unui alt tânăr trimis la reeducare într-un sat vecin.

Primejdia este foarte mare pentru tineri, simpla posesiune de scrieri interzise din literatura lui Balzac, Gogol, Stendhal sau Dickens le-ar putea pricinui celor trei niște ani grei de pedeapsă.

Cu toate acestea, Luo și naratorul riscă  totul sau nimic și reușesc să sustragă din casa Ochelaristului câteva exemplare din scrierile clasicilor. Mană cerească pentru ei, iar pentru Micuța Croitoreasă o lampă de lansare spre o altă lume, mai emancipată și mai liberă din toate punctele de vedere, sau cel puțin așa speră ea.

"Mi-a zis că Balzac a ajutat-o să înțeleagă un lucru: că frumusețea unei femei este o comoară neprețuită."

Să vă spun părerea mea

Balzac și Micuța Croitoreasă chineză de Dai Sijie mă face să apreciez libertatea de a avea informație și cărți la discreție, fie că vorbim despre marii clasici ai lumii sau literatura de sertar. Recent am scăpat și noi dintr-un comunism ce ne băga pe gât doar scrieri propagandistice, poate nu unul atât de drastic încât să intrezică clasicii, dar suficient încât să îi supună cenzurii. Eu nu l-am prins, ce-i drept, dar am găsit cărți de propagandă pentru copii și am auzit o droaie de istorisiri de la părinți, bunici sau profesori. 

Acum avem libertatea de a citi, de a publica, de a descoperi, dar mi se pare trist că de multe ori alegem să nu o facem. Alegem să ne mulțumim cu ce primim de la televizor, alegem să ne mulțumim cu o postare pe facebook și cam atât. 

Mie mi-a plăcut mult cartea și îmi place cum Dai Sijie face prin literatură o ieșire din lumea ignoranței, a corvoadei și a asupririlor. 

După ce Luo îmi citea din câte un roma, îmi venea să sar în apa răcoroasă a iezerului. De ce? Ca să mă eliberez! Că nu te poți abține la nesfârșit să spui ce ai pe suflet.

Vă recomand și vouă cu căldură această carte!

Ce mai faceți? Cum sunteți?