Trenul orfanilor - Christina Baker Kline

Trenul orfanilor  este un bildungsroman care urmărește firul vieții a două persoane, chiar dacă s-au născut în decenii diferite, cele două ajung să se cunoască și chiar să lege o prietenie stabilă, un fel de punte între generații.

Christina Baker Kline reușește să țeasă o acțiune credibilă și palpitantă, în primă fază o avem pe Molly, o adolescentă din vremurile noastre, crescută de o asistentă maternală răutăcioasă și neînțelegătoare. A doua persoană căreia îi este creionată viața este Vivian, o femeie în etate la care Molly ajunge să facă voluntariat.

Chiar dacă fac parte din generații diferite, Vivian și Molly au foarte multe în comun. Vivian este o femeie de origine irlandeză care s-a stabilit în Statele Unite împreună cu familia.Viața ei ia o întrosătură tragică în momentul în care rămâne orfană și este îmbarcată într-o călătorie, în Trenul Ofranilor, împreună cu alți copii. Acțiunea are loc la finele anilor '20 și se întinde și prin anii '30.

Călători cu trenul orfanilor

Vivian este plasată în grija a mai multe familii, care îi schimbă identitatea în repetate rânduri:  Niamh este numele de botez dat de părinții biologici, iar apoi ajunge să ia alte prenume, în funcție de doleanțele părinților adoptivi, care o iau acasă în special pentru muncă.

De la pistruiata roșcată numită Nimah, trece la Vivian,  adolescenta cuminte și interesată de afacerea ultimei sale familii, soții Nielsen, alături de care petrece o bună parte din viață mult mai fericită.

În mod paralel, aflăm și povestea lui Molly, adolescenta orfană de tată, cu o mamă pușcariașă, plasată în mai multe familii sociale.

Romanul este bazat pe fapte reale. În Statele Unite ale Americii a circulat prin preerie la începutul anilor 1900 acest tren care transporta orfani din zonele urbane în cele rurale, pentru a fi dați spre adopție. Soarta lor este nesigură, sunt asemenea unor animale scoase la mezat și ajung pe mâna unor adulți care îi pun la muncă forțată, nu merg la școală și sunt mai mereu flămânzi și neîngrijiți.

Am să vă rog să faceți acum un execrițiu de imaginație, pe lângă că știți că ați rămas singuri pe lume, ajungeți să călătoriți cu un tren plin cu alți copii necunoscuți, sunteți duși în diferite zone din țară. Vi se spune că sunteți norocoși că aveți parte de această călătorie și e necesar să lăsați o impresie bună potențialilor adoptatori. Cum ați face față unor astfel de situații?

Personal, pierderea identității și a familiei mi se par cele mai dificile momente pe care le poate trăi o persoană. Un nume nu este doar un nume, devine parte din tine ...

Sunt cărți care devin adevărate fresce sociale, părerea mea este că Trenul orfanilor este una dintre ele. În primul rând este foarte bine scrisă, mi-a plăcut foarte mult descrierea copilăriei și a tinereții lui Vivian, iar acțiunea și obiceiurile oamenilor sunt autentice.

Mi-a plăcut mult cartea și o recomand cu căldură.

O găsiți pe librăria online Libris. Voi ce mai citiți? 😊