Vegetariana de Han Kang


Doar ce am terminat de citit și scriu, la cald, impresii despre romanul Vegetariana de Han Kang. 
Cartea începe relativ inofensiv, cu decizia lui Yeong-Hye de a renunța să mai mănânce carne. Femeia este de-a dreptul banala, cel pu'in așa o descrie domnul Cheong, soțul ei:

"Nevastă-mea nu a avut niciodată ceva special în personalitatea ei. Cel puțin așa am crezut până în ziua în care s-a hotărât să devină vegetariană."
Decizia femeii de a renunța la carne vine datorită unor coșmaruri ce nu-i dau pace, iar familia, inclusiv soțul, nu este deloc de acord cu noul său stil de viață. Nu o înțeleg, iar de pe urma neînțelegerilor se nasc adevărate crize familiale,  soldate cu divorțuri și regândirea modului de viață.

Deși începe inofensiv, romanul devine invaziv. Te invadează cu figuri de stil și imagini puternice, de la senzualitate până la violență și coșmaruri.
Construit pe trei planuri, acțiunea o are în prim-plan pe Yeong-Hye, văzută din perspectiva soțului său, apoi planul trece în perspectiva cumnatului, soțul surorii sale. Ca în final să avem o viziune din perspectiva surorii mai mari, In-Hye.

Cea din urmă se dovedește a fi singura care îi este aproape lui Yeong-Hye în crizele sale de schizofrenie și anorexie, dincolo de încurcăturile erotice pe care aceasta  le are cu propriul său cumnat, soțul lui In-Hye.
Vegetariana m-a uimit, m-a făcut să-mi pun întrebări de genul: oare ce citesc? oare lumea este ceea ce pare? mă întrebam de ce au devenit toți apropiații lui Yeong-Hye dintr-o dată neîțelegători în legătură cu decizia ei? De ce propriul ei tată devine brutal și încearcă să-și repună fiica pe drumul considerat corect într-un mod brutal?
De ce soțul ei este un laș și o părăsește? 
De ce în soțul lui In-Hye apar impulsuri sexuale vis-a-vis de Yeong-Hye, mai ales că ea se află în momente de vulnerabilitate mentală?
Descrierile cu florile pe care i le pictează pe corp sunt frapante, cumnatul său este artist, iar arta lui se metamorfozează în niște masterpice-uri erotice. Să nu mai pomenesc de obsesia lui cu pata mongolă.

Continuând să citesc, m-am gândit, oare toată cartea asta nu este oare doar un vis? Oare n-am să citesc pe ultima pagină că tot periplul acesta nebunesc a fost doar coșmarul cuiva?

"Când visăm, luăm totul drept realitate. Dar atunci atunci când ne trezim, știm că n-a fost nimic.. deci într-o zi ne vom trezi și atunci... "
Am așteptat până la finalul cărții să se termine visul și am realizat că legăturile dintre surori s-au strâns în acest periplu ciudat în lumea vegetarianismului, a schizofreniei și a senzualității.
Bizară, dar plăcută, cartea m-a ținut în suspans până la ultima pagină. Mi-a părut rău, ce-i drept, de cele două surori și am reușit să empatizez cu ele chiar ușor.

Vă recomand cartea!

Voi ce citiți? Ce mai faceți?

Comentarii

  1. Foarte faină recenzia, m-ai făcut curioasă cu orivire la roman. O să-l adaug pe listă :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Pânza de păianjen-Cella Serghi