Atunci și acum

Hristos a înviat! Nu am trecut de multicel pe aici... Astăzi, 23 aprilie, este sărbătorită Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor. Cu această ocazie vreau să le urez tuturor cititorilor blogului și nu numai cât mai multe lecturi frumoaste și pline de inspirație. De asemennea, azi se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului din România. De asemenea, vreau să le urez la mulți ani celor care poartă numele de Gheorghe și derivatele! Ce de sărbători! :) Motive să tot petreci. Cu această ocazie, vă provoc să spuneți ce carte v-a deschis vouă apetitul pentru lectură și să ne scrieți câteva cuvinte despre aceasta într-un comentariu. Primii trei care răspund la provocare vor primi carte Invitație la vals de Mihail Drumeș în format electronic. (Îi rog pe participanți să îmi lase o adresă de mail pe care să trimit premiul). Vreau să mă laud și eu puțin cu cărțile achiziționate în ultimele două săptămâni: Dama cu camelii e cartea pentru care am scris recenzie. În timp ...

Un roman ce prezintă o dragoste pe care barierele sociale au ucis-o. Cu toate acestea, dragostea a continuat până când, la rândul ei, protagonista și-a dat ultima suflare.    La dame aux camélias este titlul  franțuzesc și original al romanului scris de Alexander Dumas- fiul. Povestea care a stat la baza romanului este chiar istoria iubirii dintre Duma-fiul și curtezana Marie Duplessis, pentru care o camelie roșie însemna răbadre iar un albă semnifica faptul că e dispusă să primească anumite propuneri romantice. Dacă doriți, puteți să citiți toată istoria sau legenda care a stat la baza romanului Dama cu camelii exact aici . Scurt rezumat (conține spoilere) Cartea începe în momentul în care  la  Paris sunt scoase la licitație bunurile curtezanei decedate pe nume Marguerite Gautier. Naratorul are onoarea de a-l întâlni pe unul dintre bărbații care au cunoscut-o și iubit-o cu adevărat pe această femeie. Armand Duval, bărbatul care își sp...

Să scrii e o artă. Să parcurgi de mai multe ori ce ai scris tu sau alții e și asta o artă. Una care cere răbdare și spirit critic, mai ales dacă e vorba de auto-cizelare și control. Eu nu am foarte mare răbdare să recitesc de prea multe ori ce scriu, mă uit atent să nu fie greșeli, deși multe îmi scapă, și trec mai departe.  Vladimir Nabokov spunea că " Un cititor bun, un cititor important, un cititor activ şi creativ este un re-cititor." Spun că are dreptate. Eu citesc, dar nu destul. Nu am citit atât de mult în cât să îmi permit să recitesc anumite opere, nici măcar cele care mi-au mers la suflet. Vreau să cred că doar peste ani și ani voi fi în stare să recitesc anumite opere (după ce voi fi citit destul), astfel încât re-lecutrarea lor să fie un deliciu ca la început. E foarte adevărat că nu e o treabă ușoară să-ți găsești cărțile potrivite, cele care îți vor face plăcere să le citești... consider că dacă citești o carte pe care toată lumea o citește, fără ca pe tin...

                                     motto ~ în cele din urmă lumea ne va ucide pe toți Iubesc și urăsc oamenii. Îi urăsc pe cei vanitoși și neînțelegători. Îi urăsc pe cei ignorațni și aroganți. Mă urăsc și pe mine în astfel de momente, chiar dacă atunci nu conștientizez. Îi urăsc pe oamenii care taie aripile copiilor , care vor maturitate de la cineva care prin definiție are dreptul și trebuie să fie imatur. Îi urăsc pe oameni pentru că ei se consideră specia superioară. Da, din toate punctele de vedere omul e superior, omul a reușit să creeze dezastrele superioare care au afectat și afectează încă planeta. Omul a reușit să creeze războiul tot din superioriate și dorință de a domina. Până acum sunt norocoasă, nu am trăit în vreme de război, dar alții au făcut-o. Sunt supărată pe oameni mai ales pentru că au ucis-o pe Anna Frank ,  pe Eva Heyman și pe mulți mulți alții de-a l...

Am aproape șaisprezece ani și tot de atâta timp  veghez lumea cu o expresie imobilă și dezinteresată. Îmi place să analizez tot din jur, chiar dacă îmi lipsește entuziasmul de pe chip. Cunosc foarte bine oamenii, am avut timp destul să-i observ, mai ales pe cei mici. Mă pot lăuda cu performanța de a fi ajutat pe cineva să crească mare. Nu știu cât a fost meritul meu în asta, dar mă simt și eu parte a unei echipe extraordinare și colorate. Ne-am cunoscut în piață, ea, fetiță pe atunci, era cu părinții în căutarea unei prietene. Nu știu de ce, dar m-a ales taman pe mine. Probabil au atras-o gingășia mea, rochița crem, bonețica sau botoșeii mei... ori, cine știe, poate și mama ei a avut anumite contribuții. Erau una mai bucuroasă ca alta. Vânzătorul m-a pus în brațele fetiței și în scurt timp am fost vârâtă într-o pungă de care m-am murdărit. Am ajuns în sfârșit acasă, cam înngerită pe degete, dar cu mari speranțe în suflet. Aici aveam să locuiesc o bună bucată timp, în ca...

"(...) Când îmi vei spune povestea ta, Margaret? -A mea? Eu nu am o poveste, am spus. -Bineînțeles că ai. Oricine are o poveste. -Eu nu am." Romanul e de față este unul plin de mister și de lucruri bizare. Promblema mea e că am făcut prostioara să mă uit la film mai întâi, mai bine zis, am ales să citesc cartea pentru că văzusem filmul și am fost fascinată de el. Din această cauză lectura a fost destul de previzibilă, ce-i drept, există și câteva diferențe mari între carte și ecranizarea ei. Autoarea cărții este de origine britanică, acesastă scriere a făcut-o celebră în anul 2006 când și-a făcut debutul literar.   Romanul este o poveste în ramă. Margaret Lea, o tânără autoare ce și-a petrecut mare parte din viață în anticariatul tatălui său, este invitată printr-o scrisoare să devină biografa unei scriitoare celebre aflată la finalul carierei- Vida Winter.  Aceasta acceptă, însă fără prea mare bucurie, din cauza reputației de povestitoare a doamnei Win...

Lasă-i pe cei buni, pe cei în măsură, să te inspire. Lasă-i să te influențeze pozitiv. Urmărește-i atent, ascultă-i și ia aminte. Antenuțele  rar greșesc. Mai ales că ele știu cu cine rezonezi și cu cine nu... Comportă-te ca în copilărie când  te uitai la copiii mai mari și îi admirai din umbră, erai subtil, ai fi dat orice să te împrietenești cu ei. De multe ori, în asemenea cazuri, ei nu aveau o influență tocmai bună asupra ta, la fel se poate întâmpla și în adolescență, tinerețe și chiar la maturitate. De aceea trebuie să fii foarte atent când îți alegi oamenii dragi pe care îi admiri, chiar și fără ca ei să știe.  Oamenii vin și pleacă în viețile noastre, dar prietenii adevărați rămân. Cei cu adevărat valoroși ne vor fi aproape chiar și când noi suntem cei aflați la nevoie, nu doar invers. Cu cei care pleacă de lângă noi...mda, e bine să păstrăm o relație amicală.... pentru că în lumea asta sunt destule rele. Am aflat că un exercițiu foarte interesant e ac...

Nu știu ce fac sau ce nu fac dar nu reușesc să mă adun. Nu mai am timp/inspirație/chef/starea necesară să scriu și altceva înafară de recenzii..și tare îmi pare rău. Îmi pare rău că apuc rar să citesc ce mai scrieți voi pe bloguri...asta e. Voi reveni cu forțe noi, trebuie doar să mă încarc. Până atunci ne mulțumim cu atât.   Am citit cartea aceasta fără prea mare interes, la început chiar mă plictisea și eram pregătită să renunț la ea în orice moment... dar au existat persoane care m-au motivat să îi mai dau o șansă și să nu renunț așa ușor la o lectură începută. Plus că mi-am  făcut un obicei prost în a nu termina cărțile... am început multe și am dus prea puține până la capăt, mă refer la lecturarea lor. Despre autor Elif Shafak, una dintre marile revelatii ale literaturii turce contemporane, s‑a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1971. A studiat relatiile internationale la Middle East Technical University din Ankara, iar in prezent este profesor la Departament...