Gânduri în noapte

 
Cât e iar de târziu, din toată casa numai eu stau trează să veghez trecerea nopții.Am zis că voi încerca într-o zi să văd cât pot rezista fără somn.Dar să fie vacanță mai lungă.Cred ca după experiment aș intra în hibernare. Dorm mult și îmi place, mai ales în timpul zilei. Dacă ar exista reîncarnare, sigur într-o altă viață am fost pisică. Una leneșă care stătea tolănită cu orele și torcea lângă sobă, la masă își afunda mustăcioarele în spuma laptelui și își lustruia blanița în pauzele dintre masă și somn.Ce poate fi mai plăcut deccât să fii o pisică răsfățată, aaa. să ai în preajmă o pisică alintată.Că veni vorba, n-am mai mângâiat demult o pisică...
    Mai mult decât pisicile și câinii, desigur, îmi plac păsările.Sunt cam ca mine , grăsunele, guralive, simpatici și prevăzătoare. Nu se agită prea mult decât când  e cazul și au un spirit de echipă foarte dezvoltat.Ciugulesc toată ziua și își focalizează energia pe ceea ce contează pentru ele.
E cam ciudată alegoria mea dintre o pisică și o pasăre,știu, dar nu știu de ce mi se pare că se aseamănă mult cele două specii și au câteva lucruri în comun.Pe lângă că ce din urmă poate ajunge pe meniul celei dintâi dacă nu e atentă, diferențele sunt mai accentuate, adevărat, dar sunt și asemănări. O asemănare remarcabila ar fi instinctele și auzul foarte fin la ambele specii.
 Îmi sunt dragi ambele, deși m-am supărat de câteva ori pe niște pisici care pofteau  la cintezele mele (Cip și Cipita, rip), din fericire am fost pe fază și intrusa a bătut în retragere de voie de nevoie. Doar pentru că păsărelele stăteau în cușcă, nu însemna că erau acolo pentru cina cumătrei. În momente ca acela în care pisica a răsturnat colivia, cred că Cip și Cipita s-au bucurat cel mai mult să mă vadă. Bine că nu a reușit să bage lăbuța înăuntru, bietele păsărele, prin ce momente au trecut atunci, noroc că am ajuns repede.
A, și pe motanul Pufi (rip) eram nervoasă că prindea vrăbii de unde mâncau găinile, i-am pus odată și clopoțel la gât ca să-l dau de gol. În astfel de cazuri, câinii sunt mult mai prietenoși decât pisicile. Mi-e dor și de Pufi, motanul bunicilor, a murit de bătrânețe anul trecut.
   Cred că ar fi cazul să închei acum. E deja mâine, iar eu m-am asigurat că noaptea asta va fi una liniștită și destul de răcoroasă. Noroc că de Înviere a fost călduț și n-a plouat.
O zi bună să aveți, să vă bucurați de ea ca o pisică și ca o pasăre!

Comentarii

  1. ''Cât e iar de târziu, din toată casa numai eu stau trează să veghez trecerea nopții'' --In acest rand m-am regasit 100% in acest moment.

    p.s. Verifica-ti mailul cand ai timp pentru ca ti-am scris ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda...sunt mutli care sunt mai treji noaptea decat ziua.Am verificat.:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș