E sarbatoare...

Vine Craciunul, uraa, ce bine, chiar daca nu mai are farmecul pe care il avea pentru mine odinioara... tot e un motiv de bucurie!

Ce poate fi mai frumos, decat gandul ca vei primi cadouri de la Mos Craciun?!

Il asteptam nerabdatoare, radiind de bucurie, o buna prietena venea la mine sa ma ajute sa-i scriu Mosului, eu spuneam tot ce gandesc ca mi-as dori, iar Laura asternea totul pe hartie. Parintii, erau binenteles si ei de fata ca sa nu cer imposibilul, ca de' si bietului Mos ii e greu... dar sincera, ma multumeam si cu cateva papusi sau jucarii de plus...

O supravegheam pe mama de aproape si cand impodobea bradul, toate trebuiau sa fie puse bine, intr-o armonie perfecta, ca doar era seara de Ajun.

Imi amintesc ce suparata am fost intr-un an, totul era pregatit pentru sosirea Mosului, o fetita, adica eu, dorea cu tot dinadinsul sa il intalneasca!

Parintii ma tineau intr-o camera de vorba, pentru a-i da ragaz batranelului sa isi faca treaba in camera cu bradul.

Am auzit niste sunete de acolo in seara aceea, si ma chinuiam eu sa le explic parintilor,

" Mami, tati, lasati-ma sa merg sa vad cine e acolo, ca uite, se aud sunete si vreau sa vorbesc cu Mosul, da lasati-ma!!"

Da ei "Nu si nu, ca mai inainte ai fost acolo si nu era nimic ,doar ai vazut, asteapta pana mai tarziu!", ei na, ca mai tarziu a fost prea tarziu, si uite asa a ramas Bianca (de vreo 5 ani) ,fara sa vorbeasca cu Mos Craciun, ca nu a stat mai mult de un minut, apoi am auzit usa... ce supararata am fost ca nu l-am intalnit, dar trebuie sa recunosc ca mi-a trecut repede dupa ce am vazut cadourile. :))

Parintii imortalizau mereu momente de genul acela, asa ca imi adunam "armata", adica jucariile, mama ma imbraca ca pentru parada modei si ma asezam cuminte langa brad zambind cu gura pana la urechi. Pozele atasate sunt de pe la patru anisori cand ma simteam ca o papusa imbracata cu hainele acelea incomode.

Oare anul asta ce imi va aduce Mosul?! Dar voua ce va aduce? :D