Atunci și acum

O zi minunată cu iz de vacanță. rețineți, e doar un iz.Unul frumos mirositor cu dimineți minunate petrecute dormind și nopți nedormite lângă calculator, carți sau jurnal.... Nu ca acum când încă îmi dorm diminețile în autobuz sau în mașină în drum spre școală. Uneori mi-aș dori să mă pot teleporta, să pot face orice doar cu un gând. Am citit o carte  despre un adolescent care putea sări oriunde, oricând, scăpa de belele și de abuzuri în felul acesta.Am citit-o până când m-am plictisit de Jumper, oriunde, oricând, și am dat-o uitării... adică am returnat-o la bibliotecă. Aștept vacanța, să văd cum e să ai responsabilitățile primului loc de muncă, să te bucuri de câștig și să-ți pară rău de risipă.Înafară de voluntariat, n-am lucrat nicăieri, deși eu personal iau voluntariatul ca pe un antrenament.

Am primit cartea aste de ziua mea de la Dana, colegă-mea dragă care a știu să aleagă cartea după gustul meu.Una simplă, din care ai ce învăța.   Suferințe timpurii de Danilo Kis  mi s-a părut mai mult o carte de povestioare, una cu povestioare triste despre un băiat sărac pe nume Andreas Sam, Andi pe scurt. "Citesc mult. Iar lectura imi ofera mai multa substanta pentru visare decit orice alta experienta de viata. Imi place sa citesc mai ales carti facute din alte carti: este un sentiment linistitor pentru noi, cei care ne petrecem intreaga viata citind. Si mi se pare firesc nu doar sa visez despre ceea ce citesc, ci sa le fac loc acestor lecturi in viata si in cartile mele."(Danilo Kis) Andi duce o viață plină de probleme, trăiește într-o casă sărăcăcioasă alături de mama și sora sa Anna, își pierde tată și alte neamuri într-un lagăr, pentru că era evreu. În timpul zilei, când nu merge la școală stă cu ziua la câmp și are grijă de vacile oamenlor  înstăriți. Când ...

 Spuneam în postările anterioare câte ceva despre îngrijirea peruşului, am început cu istoricul şi descrierea , iar ultima dată am vorbit despre nutriţie şi alimentaţie . Acum voi vorbi mai mult despre suplimentele alimentare şi despre jucăriile lor preferate. Suplimentele alimentare Peruşii iubesc verdeţurile, ai mei adoră salata şi varza, dar și iarba și chiar trifoiul. Trebuie să vă asigurați că acestea sunt bine spălate și uscate (adică nu ude) înainte de a le pune la dispoziția perușilor. Umezeala de pe frunze poate cauza diaree.  Puteți prepara gustărele pentru peruși acasă, vor fi mai naturale decât cele din comerț și mai sănătoase.Eu de obicei le tai bucățele de fructe (mere,căpșuni,pere,banane etc) și le acopăr cu câteva boabe de mei.În felul acesta ei văd meiul dar sunt nevoiți să guste și din fruct, în acest fel veți obișnui perușii învățați să mănânce doar semințe cu fructele.  Perușii mei mănâncă și biscuiți, eu îi fărimițez și pun foarte puțină apă ...

 Înafară de a le citi, cu cărţile se poate face o grămadă de lucruri. Se pot bate recorduri, face animaţii,artă etc.  Cărţi zburătoare Turnul din cărți. Și niște cărți plimbărețe aici .

Am primit săptămâna trecută,de la  Libris , mult-dorita carte Se numea Sarah , pentru recenzie, scrisă de autoarea franceză Tatiana de Rosnay. Pe site-ul acestei librării online puteți găsi de asemenea o gamă variată de cărți online  și  cărți în limba engleză . A fost o carte bună, m-am lungit puțin în lecturarea ei din lipsă de timp, a fost și ziua mea ieri, bla, bla, mă iertați! :) Să trecem la subiect deci.   Se numea Sarah Autor: Tatiana de Rosnay Anul publicării: 2006 Traducere din: Engleză Ecranizare: Da Jurnalista americană, Julia, pune cap la cap evenimentele petrecute  în țara sa adoptivă, Franța, în vara anului 1942, când poliția franceză făcea razii în Paris pentru capturarea familiilor de evrei. Julia este însărcinată de redacția americană pentru care lucrează să scrie un articol despre razia de la Vel d'Hiv cu ocazia comemorării a   60 de ani de la eveniment.  În timpul cercetărilor sale, jurnalista află...

Ultima zi,  de mâine schimb ultima cifră, dar și melodia. Aceasta mă reprezintă doar în mică masură.  p.s Sper că mai spre seară revin cu o recenzie, vreau ca Se numea Sarah să fie oficial ultima carte citită la această vârstă. De mâine voi fi mai mare.. :-)

Până termin lectura m-am gândit să revin cu un fel de cronică de film, dacă pot să o numesc așa.  A trecut ceva vreme de când am văzut filmul acesta la TV, dar amintirile îmi sunt încă vii. Binecuvântată fii, închisoare  este un film românesc realizat în anul 2002 de regizorul Nicolae Mărgineanu. Filmul are la bază fapte reale, ecranizare a scrierii autobiografice, cu același titlu „Bénie sois-tu, prison” de  Nicole Valéry-Grossu, spune povestea unei femei închise de comuniști din cauză că facea parte dintr-un alt partid decât cel comunist.  Timpul petrecut în închisoare avea să o schimbe radical pe Nicoleta, între manej (mersul obligatoriu prin celulă de dimineața până seara), anchetele și torturile la care a fost supusă, femeia s-a apropiat de Dumnezeu.Își rememorează viața, copilăria și psalmii învățați sub îndrumarea mamei sale, scrijelește pereții celulei cu ei. Ecranizarea e una foarte bună, puțin cam dură, adică torturile și bătăile sunt arătate pe ...

Primul lucru pe ordinea de zi Am  făcut cu ceva vreme în urmă un sondaj pe blog în care v-am adresat următoare întrebare Despre ce v-ar plăcea să citiți mai mult pe acest blog?   Pe primul loc au fost cărțile , urmat de povești de viață pe locul al doilea, îngrijirea animalelor pe al treilea iar pe ultimul filmele .Le mulțumesc celor care au răspuns la sondaj și m-au ajutat în felul acesta să găsesc teme interesante pentru blog. Sper să nu cad sub așteptări nici pe viitor. Al doilea lucru pe ordinea de zi Aștept cu nerăbdare să sosească Se numea Sarah-Tatiana de Rosnay , cartea de la Libris . Va ajunge pe mâine sper, abia aștept să citesc cartea.  E greu să aștepți, și cinci minute e foarte greu, ce să mai spun de câteva zile... Așteptarea... Așteptarea e unul dintre cele mai grele lucruri din viața mea, e pe listă lângă luarea unor decizii care schimbă viața, examenele de la școală și analizele de sânge. Aaaa...mai am ceva de așteptat, ziua de luni, e oarecum...

Dacă nici aşa nu se îndeplineşte eu una mă las de visat.De fapt nu, nu voi renunţa la asta niciodată. Poate doar când visele vor începe să devină realitate. Oricum voi avea mereu vise noi, deci nu voi renunţa să visez prea curând. Când chiar Dumnezeu e de partea ta, cum să îți pierzi visele și speranța? Îmi pare rău pentru cineva care nu-și va lua premiul pentru batonul de ciocolată care îi poartă numele de scenă.Din fericire are alte câteva sute de sortimente cu care să își înece amarul.

***Am găsit o vânătaie pe picior și mi-a venit în minte o chestie, unde dai odata doare, dacă te ajută soarta și nimerești și a doua oară tot în același loc te doare de trei ori. *** Parcă mi-e dor de picioarele pline de vâtătă și julituri din copilărie. Parcă fustițele înflorate mergeau mai bine lângă albastrul-violet al pielii învinețite decât cu beșicile de la pantofi. Atunci era altfel, hainele deveneau una cu mine imediat ce au fost îmbrăcate, acum mă mai uit de cinci ori în oglindă să văd dacă-s eu sau o necunoscută.Asta nu din cauză că aș fi cea mai cochetă fată din lume, e doar pentru că nu îmi place că nu mai văd un copil în oglindă când mă uit. *** Exact azi și-a găsit și boala să dea peste mine, aveam planificat aproape orice moment al zile, de ce nu și-a găsit o zi în care eram plictisită. *** Mereu mi-am dorit să zbor, dar nu din cauza amețelilor.Vreau să zbor deși mi-e frică rău de înălțime, și când trec pe podul de tren mi-e frică.Mai ales când văd că dedesupt e...

Scuzați absența neanunțată dar motivată. Promit să revin curând cu o recenzie,  a cărei cărți nu știu sigur probabil FRA-Revelația -Kelley Armstrong. O tot chinui pe biata Chloe Saunders de ceva vreme.Am citit destul de fără spor din cauza problemelor de sănătate de zilele trecute și a lipsei de timp.Trebuie să mă adun și să termin seria asta măcar. Apoi ar trebui să termin și Schilf de Juli Zeh și să nu mai spun de cărțile mai vechi care ruginesc în bibliotecă. Dar cu toate astea eu tot mai vreau cărți.  Acum e o lecuță  mai greu, e și sezon de teze și mai încărcat cu teatru zilele astea, mda mersul la teatru e un alt hobby frumos, e și mai frumos când ai șansa să ajungi în miezule acțiunii.  Oricum, fiecare e actor pe scena vieții lui. Promit să revin cu noi recenzii, o nouă achiziție și niscai vorbe de duh. ;) Mai vedem ce urmează. Sănătate!

Când au murit cintezele, de fapt cintezoaica, iar cintezoiul era foarte deprimat am văzut pe cutia lor de mâncare un peruș, nu mai știu exact ce culoare avea în imagine dar știu ca a fost frumușel. Mi-am dorit atunci foarte tare ca următoarea pasăre pe care o voi avea în colivie să fie un peruș, care să stea pe umăr, pe deget etc. La nici o zi dupa ce a murit Cip, care a murit cu o săptămână după Cipita, tata m-a dus la un nene ca să aleg un peruș. Erau frumoși toți, puțin speriați, nenea a prins unul alb, ca un porumbel, dar când l-am văzut de aproape am observat că are vestuță albastră.Nu am știut nicio dată sigur ce era, un el sau o ea, s-a dovedit mai apoi a fi o ea. She is an old lady now cu capricii și toate cele. Toamna trecută când l-am luat pe Oli, am dus-o pe Coco cu mine, aveam nevoie de colivie și nu o puteam lăsa singură acasă fără colivie. Nenea a și uitat de perușiță, uitase că tot de la el era luată.Oricum, ideea e că dorința mi s-a îndeplinit. Acum am perușul pe car...