Suferințe timpurii- Danilo Kis

Am primit cartea aste de ziua mea de la Dana, colegă-mea dragă care a știu să aleagă cartea după gustul meu.Una simplă, din care ai ce învăța.
 Suferințe timpurii de Danilo Kis mi s-a părut mai mult o carte de povestioare, una cu povestioare triste despre un băiat sărac pe nume Andreas Sam, Andi pe scurt.

"Citesc mult. Iar lectura imi ofera mai multa substanta pentru visare decit orice alta experienta de viata. Imi place sa citesc mai ales carti facute din alte carti: este un sentiment linistitor pentru noi, cei care ne petrecem intreaga viata citind. Si mi se pare firesc nu doar sa visez despre ceea ce citesc, ci sa le fac loc acestor lecturi in viata si in cartile mele."(Danilo Kis)

Andi duce o viață plină de probleme, trăiește într-o casă sărăcăcioasă alături de mama și sora sa Anna, își pierde tată și alte neamuri într-un lagăr, pentru că era evreu. În timpul zilei, când nu merge la școală stă cu ziua la câmp și are grijă de vacile oamenlor  înstăriți. Când una din vaci, Portocala, se pierde, Andi face tot ce poate să o găsească, este ajutat de câinele său credincios,Dingo.
Mama sa lucrează cu ziua sau tricotează, ori cere împrumut cele necesare pentru a le asigura celor doi copii ai ei traiul de zi cu zi.
Are și preocupări normale pentru un copil de vârsta lui, pe lângă că este pus la muncă chiar de învățătoarea sa.Îl pune să curețe cotețul găinilor, în schimb îl recompensează cu o masă caldă.După acest eveniment, Andi ia păduchi de fiecare dată.
  Copilăria lui din carte se sfârșește cu scrisoarea pe care domnul Berki o primește de la Andi, mutat la oraș împreună cu mama  și sora lui. Andi îi scrie o scrisoare în care explică slăbiciunea lui din momentul în care și-a părăsit satul și o pune pe seama nostalgiei și a dorului de prietenul lui credincios, Dingo.Domnul Berki îl sfătuiește pe Andi să scrie compuneri în memoria lui Dingo, care moare la scurt timp după ce Andi pleacă din sat.
Cartea a fost una plină de substanță, deși scrisă în cuvinte simple și pline de inocență.Pe scrut, mi-a plăcut. Se aseamănă mult cu De ce fierbe copilul în mămăligă a Aglajei Veteranyi și Oscar și tanti roz a lui Eric-Emmanuel Schmitt.
 Îi acord nota 10 din 10.:)