Cu familia de sărbători

Familia şi Crăciunul...
 Da, iubim Crăciunul, dar e şi unul din acele perioade în care ţi-ai dori să nu faci nimic, iar când îi vezi pe ceilalți câte fac te simți vinovat. Adevărul e că unii fac multe ca să-i facă pe ceilalți să se simtă vinovați...acuma, n-o să-mi spăl rufele pe aici, vreau doar să spun că e o perioadă plină de curățenie și mâncare înainte.
 Mama, de exemplu, a început deja să-și frunzărească revistele culinare în căutarea unor rețete bune pentru această perioadă, tata chiar i-a oferit revistele din raft și i-a făcut câteva sugestii, n-au ajuns la un compromis, da mâncăm bine. :)
 Eu am plănuit deja când împodobesc brăduţul, sunt eco, suntem eco de câţiva ani buni deja. Brăduţul e frumos, deşi arată aproape la fel de câţiva ani deja, nu mă deranjează. Mă simt mai bine că nu defrișez jumate din pădurile României doar ca să simt eu miros de brad în casă. Ăsta deja e un moft inutil, și pe lângă asta e trist că sunt tăiați atâția brăduți și mai nou nu-i cumpără nimeni. De ce nu fac și vânzătorii de brazi un fel de vânzare cu comenzi, să țină legătura cu clientul și să-i pună la dispoziție an de an câte un brăduț, în felul acesta am evita tăierile inutile de copăcei. Asta așa, ca o paranteză.
  Crăciunul copilăriei mele e unul clasic orășenesc, adică părinții care mă trimit în vecini în Ajun până când împodobeau bradul (adevărat, nu artificial pe atunci). Plimbările în oraș la luminițe, întâlnirea cu Moșii de prin magazine și rostirea de poezioare în timp ce ai mei ascultau cu sufletul la gură repertoriul.
 Acasă, tata primea câțiva colindători răgușiți, asta destul de recent, cât să fim și noi în trend. Copilăiii recitau o colindă luau leul și se făceau nevăzuți....m-am enervat tare odată când nu a lăsat niște fete să cânte, că vezi Doamne, sunt fete! Discriminare! În schimb a primit tata cu colindul un flăcău înalt, în comparație cu mine care eram un chiștoc de fetiță, și cânta băiatul...de îți venea să fugi. Din fericire, repertoriul  lui a fost scurt. :)
Dacă se întâmplă să fiu doar cu mama acasă în ziua de Crăciun, nu ne deranjăm să primim cerșetorii, ăă, pardon, colindătorii.... și e mai bine așa din câteva puncte de vedere: fonic, financiar, al deranjului.
În schimb urmărim la TV emisiuni unde colindă sau ne uităm pe geam la corurile organizate de la diferite biserici neoprotestante. Ei nu cer bani și cântă bine.
Pe lângă cele de mai sus mai sunt telefoanele și urările primite și date rudelor, lucru care mă incomodează puțin. E cam aiurea că după ce n-ai vorbit de mult cu cineva, vecin, unchi, mătușă etc. să-l suni doar ca să-i faci urările de rigoare, problema e ca discuția nu se rezumă doar la atât de multe ori.

 Cu toate acestea, iubesc Crăciunul mai ales pentru că  am șansa să-l petrec într-o familie minunată, care are și rele dar mai ales bune, care mă iubește și pe care o iubesc. Pot fi alături de prieteni, puțini la număr, dar buni și prețioși, alături chiar și de prietenii online-sau la distanță cum îmi place să-i numesc.
Voi cum vă petreceți sărbătorile și cu cine? :)

publicat pentru Postări de iarnă-familia.