Domnișoara Christina-Mircea Eliade

 Mai jos vă prezint o recenzie-rezumat al romanului Domnișoara Christina de Mircea Eliade.

Despre autor

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

De asemenea, Eliade, este unul dintre cei mai studiați autori români în școlile noastre. Eu personal am mai citit de la el Maitreyi, între acest roman și Domnișoara Christina pot spune că e o diferență ca de la cer la pământ. Nu vreau să fac o comparație între cele două, așa că mă voi rezuma în acest post doar la cea de-a doua carte. 

Rezumat

Egor şi Simina

Domnișoara Christina este un roman (o scriere în proză) în care predomină supranaturalul, fantasticul caracteristic poporului român. 

 Opera începe cu sosirea pe moșia familiei Moscu a unor musafiri: Egor Paşchievici şi domnul profesor universitar Nazarie. Aceştia vor face cunoştinţă cu domana Moscu-jupâneasa, dar şi cu cele două fiice ale acesteia Sanda şi Simina-de doar nouă ani. 

Pe parcursul șederii lui pe moșia familiei Moscu, Egor va realiza ca cele trei femei sunt bântuite de trecut, strigoiul surorii doamnei Moscu, domnișoara Christina, bântuie încă moșia chiar și la treizeci de ani după moartea ei tragică. Christina va fermeca pe tânărul Egor. Aliatul  de încredere al Christinei fiind micuța Simina, căreia strigoaica îi spune povești fantastice. 

 Moartea Christinei a fost una tragică, omorâtă fiind de vechil, omul pe care îl iubea din cauza unor infidelități,  menirea ei va fi aceea de a se transforma într-o Lolită  strigoi după decenii  de la deces.

Egor se logodește cu Sanda, și împreună cu domnul Nazarie și alte câteva personaje încearcă să le scape pe cele trei doamne Moscu din mâinile manipulatoare ale Christinei. 

Surse de inspirație pentru operă

portretul Christinei

Mircea Eliade folosește pe lângă o sursă reală, moartea tragică a Christinei ucisă într-o răscoală în 1907, folosește și surse din folclor, precum mitul strigoiului, “Un roman fantastic nu se poate baza nici pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acţiune fantastică: de intervenţiea unor agenţi extra–umani, care să transfere un episod într-un destin şi o stare sufletească într-un delir". Puteţi să citiţi mai mult despre sursele de inspiraţie folclorică aici.

Să vă spun părerea mea

 Finalul e oarecum premeditat, dar vreau să păstrez o doză de mister și să vă invit mai ales pe voi, iubitorii de fantasy, să citiți această carte. Mie mi-a plăcut, deși nu prea le am cu fantasy-urile, este o carte destul de bună, limbajul e autentic, nefiind o traducere, iar cartea a fost publicată în 1936 . De aici vă dați seama că nu e una din cărțile scoase pe bandă  rulantă în multe volume și sute de exemplare doar pentru profit, cum se practică mai nou la unele edituri. Nu spun că n-ar avea și acelea farmecul lor, dar de ce să nu gustăm puțin și din literatura noastră, chiar dacă nu e obligatorie pentru școală. Cărțile din bibliografia școlară sunt subapreciate din cauză că elevii sunt sătui de ele, tot ce se cere pentru școală e considerat plicticos, nașpa și o pierdere de vreme...Gândirea asta a ajuns un stereotip, nici eu nu sunt mare fan al bibliografiei școlare, dar am studiat cărți care chiar mi-au plăcut și și-au lăsat amprenta asupra mea. Un exemplu concret e Maitreyi  iar altul ar putea fi Sărmanul Dionis. 

Sper că v-am convins să citiți și acest roman, mai ales pe iubitorii de romane fantasy sau chiar romance. Important e să încercați acordați un minim de interes și literaturii noastre.Adevărul e că nici eu nu sunt mare amatoare de literatură română, dar Eliade îmi place mult în general.