Atunci și acum

Deja e sfârșit de ianuarie, vă vine a crede? Mie nu.  Încă e frig și vremea e capricioasă. O zi de pseudoprimăvară am avut și aia s-a dus cu alaiul de grade celsius după ea. În schimb au ramas capriciile vremii, zăpadă, lapoviță, vânt, frig.  La fel s-a terminat și ziua de azi. A început și acum apune. Ca un câtec de leagăn.     Sunt fericită că mi-au venit cele două cărți. Nopți de patimă câștigată înainte de Crăciun pe blogulcolectionarului.net  și The Almond Tree (Migdalul) primită de pe LibraryThin g. Acum citesc Moromeți i pentru școală dar între timp am început și The Almond Tree . La voi ce mai e nou?  

Alergi cu timpul sau alergi după timp.  E seară și seara zbiară toată ființa după tot ce a pierdut în timpul zilei. De ce? De teamă ca nu cumva și mâine să se repete istoria. Nu suntem repetenți la istorie, dar asta nu înseamnă că o cunoaștem îndeajuns. E seară mon cher, Și seara luna îmi cântă de noapte bună. Iubești seara când ființa e trează iar trupul doarme, Te plictisește ziua când ar trebui să fii treaz Dar dorm și ființa în tine și trupul molatec. E seară mon cher. Am plecat cu luna.  

Iacă-tă că-i vineri deja și că a mai trecut și săptămâna asta năbădăioasă. N-am scris de câteva zile, n-am avut timp și când l-am avut n-am avut inspirație. Ce să-i faci?  Postarea de față e o retrospectivă, oarecum. Așa, n-am făcut oricum mare lucru, am fost la școală, am citit, am făcut teme... Principesa Elisabeta de Bavaria Sisi, cățelușul și frații ei  Azi am fost la cumpărături, mă plictiseam la raionul de mezeluri în timp ce-l așteptam pe taicămeu să aleagă nu știu ce salam uscat, ok. Ce să fac? Arunc și eu o privire în frigiderele acelea lungi și ce-mi văd ochii?! Șunca Sissi?!?! Adică ce? Probabil vreo coincidență,o ridic și mă uit pe ambalaj, văd portretul până la bust al prințesei Sisi și în loc de ingredientele șuncii (știți voi E 765, E560 sau alte E-uri) văd o mică referință despre viața prințesei... Acuma ca să vă dezmeticesc, vă spun că de prințesa Sisi am aflat datorită desenelor animate pe care le urmăeream în copilărie. Erau cu o tânără țărăncuță...

                                                         Scurt rezumat Eve #1 Chiar nu mă așteptam că îmi va face plăcere să citesc un roman ca acesta, comercial și foarte mediatizat, dar bun, care te ține cu sufletul la gură pe toată durata lui, sau pe aproape în totalitate.   Acum să spun ceva despre conținut, nu? Așa ar trebui. Ok. Trilogia omonimă  Eve   de Anna Carey spune povestea unei fete cu același nume. Ca să vă faceți o idee mai exactă, vom călători puțin în viitor, mai exact în anii 2030, într-o Americă ce încearcă să se recupereze după o molimă care i-a distrusmare parte din populație, după cum e menționat în carte . Eve a avut norocul să fie salvată la vârsta de cinci ani, aceasta trăia cu mama sa în timp ce femeia s-a îmbolnăvit și a murit de molimă, iar micuța a fost dusă la o școală de fete.  Co...

Ce vremuri trăim, până și primăvara e doar o aparență de o zi sau două. După ce am avut un sfârșit de săptămână nins și a fost frig de făceau stâlpii țurțuri, azi e temperatură de primăvara, că ți-e cald în cizmulițe și geacă... Dar până când va ține primăvara din mijloc de ianuarie? Cum spun și versurile lui Păunescu: "Aseara cand ne desparteam, aseara, Tot mai era un pic de primavara, Si-acum arunca ochii pe fereastra, A viscolit pe despartirea noastra."     Dar în sufletele noastre până când va ține pseudo-primăvara? La noi mereu e așa, tot timpul e pseudo-primăvara... departe s-a făcut foarte departe şi ninge între noi ninsoare mare ninsoare de sfârşit de calendare...şi vor veni dezastre de tot felul precum anunță trist violoncelul...deocamdată ninge praf de rază și drumurile noastre se blochează. Versuri- Ninsoare de adio, Adrian Păunescu.

Rezumat Cartea scrisă de Taichi Yamada nu prea știu cum să o numesc. Spun doar că e cartea despre care promisesem că voi scrie, ce va ieși încă nu știu, pentru că sunt la început. Cartea am primit-o la Secret Santa de la Schimb de cărți, luna trecută înainte de Crăciun.  Povestea începe în timp ce domnul Taura se afla internat într-un spital după o fractură la picior. Este mutat într-un salon cu o străină din cauza aglomerației din spital. Străina este protejată de  un paravan, iar cei doi se pot cunoaște doar vorbind fiecare din patul lui. Taura se simte foarte atras de această femeie misterioasă, dar înainte să părăsească salonul va afla că aceasta este o bătrână căruntă de șaizeci și șapte de ani. Șocat, Taura, se întoarce acasă după externare. Acasă îli vor aștepta soția și fiul acestuia, domnul Taura fiind un bărbat de patruzeci și opt de ani.  După câteva luni o reîntâlnește pe străina din spital, acum parcă mai tânără,  Taura află că numele ei e Muts...

Nu aceasta este cartea despre care vă povesteam zilele trecute, dar pentru pentru că am câștigat un PDF pe LibraryThing pentru a-l citi, și am făcut-o, m-am gândit să vă împărtășesc și vouă câte ceva despre conținutul acestei cărți scrise de C.A. Starfire. "Întâlniri cu îngerii: Povești adevărate despre protecția angelică, ajutor și mângâiere" (traducere aproximativă) În cartea aceasta sunt povestite mărturii ale oamenilor care au avut experiențe în care un înger, o creatură luminoasă ,  cum o descriu ei adesea, le-a schimbat viața. Sunt descrise în principal cinci tipuri de întâlniri cu îngeri: îngerii din vis (dream encounters), îngerii care umblă printre noi (walking encounters), îngerii păzitori (protective encounters), îngerii care ne asistă (assistive encounters), îngerii care ne îmbărbătează (comforting encounters). Persoanele îşi povestesc experienţele sub protecţia anonimatului, dar ceea ce istorisesc este de-a dreptul minunat. Probabil că e mai ...

Ca o într-o carte deschisă curg cuvintele Pe foaia de hârtie, îngălbenită De trecerea vieţii -Anticariat ******************************************************** A început şi şcoala....va fi greu şi stresant, presimt asta. Dar va trece şi voi rămâne vie, cu toate că ne-au fost anunțate până acum două ture de simulări pentru Bac: pe școală și pe județ...fir-ar...  Cred că deja v-am obosit cu temerile mele legate de Bacalaureat și alte chichițe de la școală...  Să trecem la altele mai livrești, am trecut azi pe la anticariat ca să-mi caut ceva manual, dar firește că n-am găsit, asta pentru că manualul căutat de mine e prea nou pentru standardele de anticariat. În schimb mi-am luat alte cărți pe care le-am tot căutat prin libăriile online și anume Notre-Dame de Paris (scris de Victor Hugo) și Valul pcitat (de  W. Somerset Maugham).Pe cea din urmă n-am luat-o pentru că auzisem cine știe ce de ea ci pentru că mi-a plăcut titlul, mi se pare ceva miste...

Mereu mi-am dorit să fiu mai liberă. Să fiu trăit precum văd în filme, ca indienii, să am sufletele pădurii drept prieteni. Să nu fiu creștină, să fiu păgână. Se spune că trebuie să-ți trăiești viața în religia în care te naști și că după normele ei vei fi judecat.  Indienii, pieile roșii erau foarte apropiați de spiritele pădurii, de animale, de plante... își luau din natură doar strictul necesar și îi mulțumeau constant pentru daruri.  Omul modern i-a subestimat constant, i-au considerat barbari, sălbatici... Dar dacă ne gândim cu câtă brutalitate le-au fost invadate teritoriile și cât de brutal s-au purtat coloniștii cu ei, aș spune că  musafirii  își meritau primirea ostilă cu vârf și îndesat.  Europenii au fost mereu cei ce s-au aruncat cu capul înainte și i-au învinuit doar pe ce ce încercau să își apere teritoriile. La fel fac mulți și când vine vorba de animale. Cântecul din desenul Pocahontas de la Disney spune foarte multe, ascultă-l. S...

Cred că mii de atei s-au rugat lui Dumnezeu în momentele de cumpănă.  De câte ori n-ați întâlnit curajoși care își bat joc și râd de tot ce ține de Dumnezeu?! Eu am întâlnit prea des și mi-am dat seama că ei au nevoie doar de un necaz ca să înceteze cu râsul , de la râs la plâns e un pas mic. De la râsul la adresa lui Dumnezeu până la a-l implora cu lacrimi la necaz e un pas mic și deloc relevant. Oare la disperare Dumnezeu o fi mai săritor ? De fapt, cui îi place să fie luat în râs, nu stai niciodata în preajma oamenilor care te iau în râs, la fel nu stă nici Dumnezeu prea aproape, bănuiesc. Dar când peste batjocoritori cad niște nenorociri și vin la tine implorând, mai mult ca sigur te duci să-i ajuți. Probabil că așa stă și cu Dumnezeu treaba. El e planul de rezervă, chiar dacă o viață întreagă ne-am distrat pe seama Lui. Nu trebuie să fii religios  ca să constați astfel de lucruri. Cred că mii de atei s-au rugat lui Dumnezeu în momentele de cumpănă. Și așa s...

  Să vedeți la ce am muncit eu, de-am lipsit atâta.  Am găsit pe un blog un tutorial despre fabricarea unor flori din hârtie, trandafiri mai exact. Am pus mâna pe ziare, foarfece, lipici...lipiciul mi-a rămas buluc pe degete, ziarele nu s-au lipit foarte grozav, in fine, a ieșit ce-a ieșit și veți vedea mai jos în fotografii..sincer, am fost puțin dezamagită, nu prea mai sunt îndemânatică, e grav.  Între timp, mi-a venit o idee cool, să-l învăț pe peștișor să danseze,  mă uitam cât de elegant înoată și cum își mișcă voalul din coadă...pff...și am zis, ăsta-i flamenco  toată ziua. Așa că am luat o înregistrare mai luminoasă cu el și am adăugat niște muzică, să vedeți ce bine se mișcă. Voi mai încerca astfel de înregistrări, numai să am lumină naturală bună. Prea pare negricios pe lumina becului.  Intrați aici să-l vedeți pe betta dansatorul de Flamenco Și acum câteva poze cu floarea mea din hârtie. Nu fiți prea duri, are mici imperfecțiun...

Romanul Femeia vulpe este publicat pentru prima dată în anul 1922 de autorul britanic David Garnett. Despre autor   Povestea de viață a lui David Garnett (1892-1981) , scriitor și ziarist britanic, are o anumită doză de excentricitate. Se naște într-o familie de scriitori iar copilăria și-o petrece tot într-un mediu scriitoricesc: bunicul scriitor, tatăl scriitor, iar mama o cunoscută traducătoare din rusă în engleză, cunoscută pentru traducerea marilor clasici ruși.  David se căsătorește de două ori, are șase copii. În tinerețe are  scurte aventuri homosexuale, unul dintre parteneri fiind pictorul Duncan Grant. Când acestuia i se naște o fiică dintr-o relație nelegitimă, David afirmă: " Mă gândesc să mă căsătoresc cu ea.Când va avea 20 de ani, eu voi fi de 56. Găsești scandalos? ". Douăzeci de ani mai târziu, fiica lui Duncan Grant, nepoata Virginei Woolf, devine soția lui David Garnett, spre nemulțumirea familiei ei. Dintre scrierile sale cea mai cunosc...

Am primit-o de la Ralu  și cum mă cam plictiseam a picat tocmai la țanc. Reguli 1.Gândeşte-te la maximum 5 întrebări sub forma "Te-ai gândit vreodată..." . 2.Notează cele maximum 5 întrebări şi exprimă-ţi şi tu punctul de vedere în câteva rânduri. 3.Trimite această leapşă la 5 persoane. 4.Cele 5 persoane care au primit leapşa trebuie să răspundă la cele 5 întrebări primite şi să creeze altele. 5. :) Întrebările Ralucăi mai jos. 1. Te-ai gândit vreodată... să practici un sport extrem? Nu, am fost prea leneșă ca să mă apuc de un sport normal, ce să mai spun de unul extrem. Deși mereu mi-a plăcut să mai uit la alții cum fac sărituri de la înălțimi marei. 2. Te-ai gândit vreodată... ce va spune lumea la înmormântarea ta? Da, vor zice Dumnezeu s-o ierte!   dar sper din suflet să mai treacă mult și bine până atunci. 3. Te-ai gândit vreodată... care e sensul vieții? Daa, normal că m-am gândit și cu atât am rămas. Sensul vieții nu-l găsești gândindu-te la el. 4....

Despre autoare Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei . Scurt rezumat credit imagine Pânza de păianjen , de Cella Serghi e unul dintre romanele care mi-au adus cel mai bine în imaginație aerul interbelic și copleșitor plin de descrieri ale străzilor și orașelor prin care eroina romanului trece.  Diana Slavu este cea care își povestește viața prin intermediul unor caiete-jurnale, oferite unei prietene-Ilinca. Romanul este narat la persoana întâi din două puncte de vedere, acel al Dianei și pe alocuri cel al priete...

Am doi amici care vor să vă salute în noul an. Peştişorul -Piper (deși mie mi se pare mai potrivit Pupic) e  fericit, a fost mutat într-un bol nou în ultima zi din 2012 și ieri a primit verdeață, o plantă decorativă din plastic i-am pus. se ascunde între frunze E mulțumit, e mare mâncăcios și sărută des suprafața apei. E un peștișor cu labirint și își ia oxigenul de la suprafața, când face chestia asta se aud ca un pupic, de aici m-am gândit la nume. Uitați aici cum se înfoaie. peștișorul E spectaculos, nu-i așa?  E modul lui de a intimida adversarul, când își vede reflexia așa face. E propriul lui adversar. Iar Coco, da perușica, e tare figură. Nu scoate un sunet dimineața până când nu vede că ma mișc eu în pat. După ce mi-am ridicat capul începe să cânte și nu mă mai lasă să dorm, chiar dacă e cu adevărat târziu pe la ora 11-12 când mă trezesc eu.  Coco Fulg-de-Nea Tot domnia sa Coco a cântat în trio cu cantorul și preotul când au venit să s...

haiku by me ;) sursă foto Geamul aburit, Visul îmi prelungeşte Iarna splendidă. postare articol realizat în cadrul postărilor de iarnă.

 A trecut ceva vreme de când am citit eu această carte, scriu din vagi amintiri, deci vă voi spune clar ce m-a impresionat în roman.   Aveam optsprezece ani de Ecaterina Lazăr este considerat a fi și un roman psihologic dar aș zice că poate la fel de bine să fie considerat un roman al experienței și chiar auto-biografic.  Tinca Vereș este personajul principal, aceasta își povesteșe viața din copilărie până în adolescență.  Trăiește o copilărie zguduită de lipsuri, pe lângă și de tatăl vitreg care o urăște de când intră acesta în familia lor. sursa  foto Odată cu înaintarea în vârstă Tinca pleacă de acasă lăsându-și mama și se mută la oraș, aici viața ei va atinge noi cote ale existenței. Într-o perioadă măcinată de lipsuri și de începuturile regimului comunist, Tinca se alătură unui grup extremist ce luptă pentru combaterea regimului. Face acest pas de dragul unui tânăr ce se află în grup, nu mai rețin cum îl chema, iar acesta o instruiește pe Tinca în...

Am trecut prin sfârșit ca trenul prin tunel. Am închis ochii, câteva secunde i-am deschis, era întuneric beznă, i-am închis la loc. Peste câteva minute i-am deschis iar, mărturiesc că eu am condus acel tren, în timp ce ieșeam din tunel un val de lumină mă bombarda din toate părțile. Era frumos, se arăta o nouă călătorie frumoasă. Un nou început, un nou drum pe care trebuie să-l străbatem pe lumină cu ochii deschiși.     Să nu privim înapoi cu părere de rău. Să ne bucurăm de călătorie. ******* Ce așteptați de la noul an? Eu am așteptări măricele, n-am de gând să-l bocesc pe cel trecut și să mă gândesc ce n-am realizat deși aș fi putut.