Despre amerindieni

Mereu mi-am dorit să fiu mai liberă. Să fiu trăit precum văd în filme, ca indienii, să am sufletele pădurii drept prieteni. Să nu fiu creștină, să fiu păgână. Se spune că trebuie să-ți trăiești viața în religia în care te naști și că după normele ei vei fi judecat.
 Indienii, pieile roșii erau foarte apropiați de spiritele pădurii, de animale, de plante... își luau din natură doar strictul necesar și îi mulțumeau constant pentru daruri.
 Omul modern i-a subestimat constant, i-au considerat barbari, sălbatici...


Dar dacă ne gândim cu câtă brutalitate le-au fost invadate teritoriile și cât de brutal s-au purtat coloniștii cu ei, aș spune că  musafirii își meritau primirea ostilă cu vârf și îndesat.
 Europenii au fost mereu cei ce s-au aruncat cu capul înainte și i-au învinuit doar pe ce ce încercau să își apere teritoriile. La fel fac mulți și când vine vorba de animale.
Cântecul din desenul Pocahontas de la Disney spune foarte multe, ascultă-l.

Sunteți de acord cu mine?