Călătorim prin viață...
Am trecut prin sfârșit ca trenul prin tunel. Am închis ochii, câteva secunde i-am deschis, era întuneric beznă, i-am închis la loc.
Peste câteva minute i-am deschis iar, mărturiesc că eu am condus acel tren, în timp ce ieșeam din tunel un val de lumină mă bombarda din toate părțile. Era frumos, se arăta o nouă călătorie frumoasă. Un nou început, un nou drum pe care trebuie să-l străbatem pe lumină cu ochii deschiși.
Să nu privim înapoi cu părere de rău. Să ne bucurăm de călătorie.
*******
Ce așteptați de la noul an? Eu am așteptări măricele, n-am de gând să-l bocesc pe cel trecut și să mă gândesc ce n-am realizat deși aș fi putut.
*******
Ce așteptați de la noul an? Eu am așteptări măricele, n-am de gând să-l bocesc pe cel trecut și să mă gândesc ce n-am realizat deși aș fi putut.
Imi place atitudinea ta :))
RăspundețiȘtergereAi făcut o alegorie frumoasă și chiar ai dreptate în ceea ce spui. ^^
RăspundețiȘtergereDe la noul an am atâtea așteptări încât ar dura mult să le înșir. Cert e că îmi pun mari speranțe în 2013 chiar dacă 2012 nu a fost prea reușit.
Eu îmi doresc ca 2013 să fie cel mai bun an de până acum. Şi asta ar fi o chestie, pentru că 2012 a fost destul de mişto.
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani! :*
De noul an îmi aştept sufletul pereche..şi..fericirea!:)
RăspundețiȘtergere