N-am mai visat de mult că zbor-Taichi Yamada

Rezumat

Cartea scrisă de Taichi Yamada nu prea știu cum să o numesc. Spun doar că e cartea despre care promisesem că voi scrie, ce va ieși încă nu știu, pentru că sunt la început. Cartea am primit-o la Secret Santa de la Schimb de cărți, luna trecută înainte de Crăciun.
 Povestea începe în timp ce domnul Taura se afla internat într-un spital după o fractură la picior. Este mutat într-un salon cu o străină din cauza aglomerației din spital. Străina este protejată de  un paravan, iar cei doi se pot cunoaște doar vorbind fiecare din patul lui. Taura se simte foarte atras de această femeie misterioasă, dar înainte să părăsească salonul va afla că aceasta este o bătrână căruntă de șaizeci și șapte de ani. Șocat, Taura, se întoarce acasă după externare. Acasă îli vor aștepta soția și fiul acestuia, domnul Taura fiind un bărbat de patruzeci și opt de ani.
 După câteva luni o reîntâlnește pe străina din spital, acum parcă mai tânără,  Taura află că numele ei e Mutsuko. Va afla de la aceasta că e suferindă de boala întineririi și că pentru ea câteva luni de vață înseamnă câțiva ani.
Taura ajunge să se îndăgostească de Mutsuko, și ea de el, au o relație secretă timp de mai multă vreme, iar ea apare și dispare pe durata ei, întrocându-se mereu mai tânără.
 Cartea e împresurată de erotism pe alocuri, bărbatul îi poartă o dragoste nemăsurată acestei femei, adolescente iar mai apoi unei copile... nu se știe cât va mai avea Mutsuko de trăit și asta nu din cauza vârstei înaintate ci din cauza întineririi ei constante.

Despre autor

 TAICHI YAMADA, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi scenarişti de televiziune din Japonia, s-a născut la Tokyo, în 1934. A absolvit în 1958 Universitatea Waseda, cu o diplomă în limba şi literatura japoneză, în 1958, iar inainte de a debuta ca romancier şi dramaturg, a început să lucreze în industria cinematografică, la studiourile de film Shochiku. Scenariile sale TV s-au bucurat de mare succes, fiind recompensate cu premii importante: Premiul Ministerului Educaţiei (1983); Premiul Mukoda Kuniko (1984); Premiul Kikuchi Kan (1985). Printre romanele sale se numără Străini (Ijintachi tono Natsu, 1987; Humanitas Fiction, 2007), ecranizat un an mai tarziu în regia lui Obayashi Nobuhiko şi distins cu Premiul Yamamoto Shugoro, În căutarea unei voci din depărtare (Tooku no Koe wo Sagashite, 1987; Humanitas Fiction, 2008), N-am mai visat de mult că zbor (Tobu Yume wo Shibaraku Minai), 1990, ecranizat în acelaşi an în regia lui Eizo Sugawa, filmul primind Marele Premiu la Belgium International Film Festival, Koi no Shisei de (Chipuri ale dragostei) etc. În 1991, scenariul său pentru filmul Shonen Jidai (Copilărie) a fost distins, printre altele, cu Premiul Academiei Japoneze şi Premiul pentru Scenariu al Uniunii Scriitorilor din Japonia. (sursa text și foto)

Să vă spun părerea mea

 Romanul mi-a plăcut așa și așa, nu m-a impresionat cine știe ce, să spunem doar că merge și e o lectură interesantă aș zice, dar nu prea e genul care să ți se agațe de suflet prin sensibilitate, cum reușesc altele. Parcă e mai mult un scenariu de film decât un roman ca la carte. 

 Din cauzele menționate îi acord nota 7 din 10. 

N-aveam cum să fac un rezumat mai lung de teamă să nu dau prea multe informații în cazul în care cineva ar fi interesat de lectura acestei cărți. Voi ați citit-o? Daca da, ce părare aveți?

***

Să  trecem mai departe, stau cam prost cu timpul așa că citesc mai greu, știți voi, școală, bla bla...dacă n=ar trebui să stau câte cinci-șase ore în bancă m-aș simți mult mai bine, simt că nu mai am răbdare.

Acum am început fantasy, Eve de Anna Carey, n-aș fi încercat această serie dacă n-aș fi câștigat volumele doi și trei la concursul postări de iarnă, până ajung cărțile acelea am să încep, desigur cu volumul întâi primit de la libris. Voi ați citit această serie? Eu nu prea sunt cu fantasy-urile sau cărțile young adult, dar sper să meargă. :)

Celelalte tentative de a fantasy ale mele au fost Jurnalele vampirilor, dar m-am oprit pentru că la bibliotecă n-aveau decât volumul unu iar apoi de la trei în colo, am încercat și Jurnalele vampirilor ediția de chioșc care m-a plictisit la culme, iar altă serie începută era cea cu Forțele răului absolut din care am citit volumul unu și puțin din doi apoi m-am oprit din lipsă de timp. Nici nu cred că le voi termina prea curând.