când boala dă un nou sens vieții

Nu vi se întâmplă adesea să vă plictisiți? Să considerați monotonă rutina de zi cu zi și să aveți impresia că trebuie să urmeze ceva mai bun altfel o să vă luați lumea în cap de plictiseală?
Eu pățesc adesea și uneori mă gândesc cum se simt cei bolnavi care știu că nu mai pot aștepta multe de la viață. Când gândesc așa parcă îmi trece plictisul ăsta bacovian.

Vă dați seama, atunci când omul află că mai are puțin timp de trăit vrea cu toată ființa să trăiască? 

Da, cred că realizați. 

Când e bolnav omul nu mai plânge nici că n-are pereche, că n-are nu știu ce tip de mașină ultra-modernă și scumpă, n-are faimă și nici avere. El știe ce-și dorește în acele momente...sănătatea. 

sursa fotografii

Din fericire n-am fost niciodată pusă în astfel de situații, dar cunosc persoane. Știu cum au fost și am o vagă idee despre cum au trecut peste aceste șocuri și peste problemele de sănătate. 

Pe internet circulă tot felul de știri și relatări cu ultimele dorințe ale bolnavilor de cancer, cei cărora le-a fost pus diagnosticul final incurabil.

Câțiva vor ca ultimă dorință să-și întâlnească idolii, alții să ajute lumea sau să își țină pentru ultima dată în brațe cățelul... e trist și nedrept dar se întâmplă.

Nu știi când poți fi tu în locul acelei persoane, când ești tu cel în cauză nicio revoltă nu te ajută, nici strigatul la Cel de Sus sau înjuratul nu îți garantează încă cincizeci de ani de viață. 

Şi totuşi, cum poate trece o persoană peste aceste momente? Dar apropiații săi? 

Un lucru e sigur, o astfel de persoană va face orice îi stă în putere să-și prelungească viața și chiar să scape de problemele de sănătate. În felul acesta capătă un nou scop în viață.