Înainte de culcare 2015, retrospectivă
Sper, din nou că 2014 a fost un an bun și pentru voi.
Dacă stau și mă gândesc, am să fac aici o rertospectivă a celor mai bune cărți citite anul trecut. Nu-mi vine să cred că acum patru zile era încă 2014, iar acum suntem într-un an nou.
Lista mea cu cărți citite anul trecut, care mi-au plăcut mult este:
Notre-dame de Paris
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții
Bastarda Istanbulului
Dama cu camelii
Lorelei
Plăcinta e dulce la sfârșit
Micul prinț
Dragostea în vremea holerei
Memoriile unei gheișe
Accabadora
Limbajul florilor
Scrisoare de dragoste
Pianistul
Fetița care s-a jucat de-a Dumnezeu
Eu sunt Malala
Aveți și voi o retrospectivă? Poate o faceți în articolul Înainte de culcare.
Și în sfârșit, primul articol Înainte de culcare din 2015 urmează acum!
Ador cartea, singura mea grijă este aceea de a nu mă uita dinainte la fotografii.
Povestea țesută în jurul imaginilor e cuceritoare. Vă spun mai multe în recenzie, după ce termin cartea.
Voi ce citiți Înainte de culcare?
Sunt atat de curioasa in ceea ce privește cartea asta, am citit multe recenzii si sper ca intr.un final sa reușesc sa o citesc si eu.
RăspundețiȘtergereMomentan citesc Scrisoare de dragoste si sper sa o termin cat mai repede pentru ca m.am lalait cu ea groaznic de mult.
Voi face un Inainte de culcare si eu in scurt timp.
Un an nou fericit si mult succes in continuare!
Din ce am citit eu pana acum, "Miss Peregine" e o carte bestiala!
ȘtergereMi-a placut si mie 'Scrisoare de dragoste', e o lectura relaxanta care da de gandit in anumite privinte. An nou fericit si te astept cu articolul "Inainte de culcare"! :)
A sosit!
Ștergerehttp://intheheartofthewords.blogspot.ro/2015/01/inainte-de-culcare.html
Mi-ar face plăcere să iau parte la acest proiect, mi se pare interesant. Frumos blog. :-)
RăspundețiȘtergereTe citesc cu interes. Cred că blogul tău ar trebui frecventat de adolescenți, sau acei tineri care n-au îndrăznit să deschidă o carte pe an. Sigur că cei care navighează pe bloguri mai citesc câte ceva. Mai nou e să nu spună despre cartea X (sau) Y că e neapărat bestială. Uite, am terminat, azi „Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare și închizând cartea am spus: „Iată un scriitor, care n-a dorit neapărat să rupătiparele, dar a creat un personaj ascuns după o mască „migălos construită” ani de-a rândul... asta până când o necunoscută bătrână, o albaneză (fiind mamă a unei copile, pe vremea războiului a avut și necazuri nemeritate) îi va face pulberi masca, fiindcă (poate Destinul, ori Cel-de-Sus) nu poate fi păcălit de niște aparențe. O carte de un tragism și multă... multă înțelepciune a rostirii și așezării ei în inima fiecăruia. M-ar bucura să-ți aud prietenii că citesc și îți împărtășesc părerile lor. Fiindcă, din ce scrii, pare să știi să-i asculți pe fiecare în parte. La bună vedere!
RăspundețiȘtergereMultumesc, domnule Cicu!
Ștergere