Importanța cunoașterii unei limbi străine

Mi s-a întâmplat și mi se întâmplă adesea pe stradă să dau de persoane de altă naționalitate, deh, care locuiesc în Oradea, care nu cunosc limba română, deși trăiesc în Romania.
Probabil persoanele în cauză consideră că n-au nevoie de limba română pentru a se descurca în România, deși s-au născut aici și implicit au și cetățenie română.
Ideea acestui articol nu este să arunc cu pietre în ei, Doamne ferește, ci să evidențiez problemele de comunicare între doi vorbitori de limbi diferite, fără o limbă comună (fie ea și străină).
Încerci să faci o conversație obișnuită cu persoana, dar pur și simplu nu merge, pentru că nu înțelege lucruri elementare nici în română, nici în engleză și, cel mai probabil nici în franceză. Cutare cunoaște o limbă și atât. E ireal să crezi că te vei descurca în lumea asta doar cu o limbă - limba maternă.
E neplăcut din toate punctele de vedere, ca pe la 20 de ani, sau mai mult să nu reușești să ceri unui om de lângă tine câteva informații pur generale, sau să i le acorzi: unde-i magazinul cutare? cât este ora? cum ajung în centrul orașului? unde duce autobuzul 12?
Și stăm și ne uităm unul la altul, și încerc altă limbă. Nimic. Aceeași privire dezorientată și aproape extraterestră. Un fel de, de ce vorbești în limba asta cu mine?
Și atunci renunț și sper ca următoare persoană de care dau să vorbească măcar limba enegleză.

Am fost pusă și în același context cu persoane de alte naționalități care nu cunoșteau limba enegleză. Ei vorbeau limba lor, și atât, eu limba mea și engleza. Cum să te înțelegi cu ei?
Cum să le spui că te bucuri enorm de cunoștință și să întreții o conversație colocvială cu ei?
Cum să-i întrebi care este specificul țării în cauză, cum e vremea acolo de obicei și să le spui că ciocolata e mai bună la ei decât la noi.

Susțin sus și tare că este foarte important ca un om să învețe încă o limbă de la o vârstă fragedă. Eu, personal, am început să învăț limba engleză de la grădiniță. Și încă am lacune în limbaj, mai ales din lipsa exercițiului și a interlocutorilor. Cu toate acestea, vreau să cred că pot susține o conversație cel puțin la un nivel elementar cu o persoană vorbitoare nativă sau nu de engleză.
Copiii care învață de mici încă o limbă străină sunt mult mai dezinvolți, mult mai comunicativi și relaxați în conversație.
Cunosc  astfel de copii. Vorbitori de greacă și română. Fetița, de cinci anișori, îmi traducea cu o foarte mare ușurință ce spuneau personajele din jocul de pe calculator. Și chiar îi făcea o deosebită plăcere să traducă. Pentru cinci ani are o acuratețe mare a interpretării mesajului și transpunerii lui din greacă în română și viceversa (sunt foarte convinsă). Eu, dacă m-aș apuca acum de învățat limba greacă, cred că aș ajunge la nivelul ei de înțelegere a limbii în mulți ani. De asta spun că ar fi fenomenal să învățăm toți o a doua limbă cât mai repede posibil.

Cât despre noi românii, din punctul de vedere al străinilor, suntem un popor destul de deschis și receptiv în a învăța alte limbi. Un exemplu este acest articol: românii, printre cei mai buni vorbitori de engleză. 

Concluzia? Să învățăm o limbă în plus. Să socializăm mai mult și să fim fericiți. :)