Unde sunt cei care nu mai sunt? Ingeri

Cu ziua de maine sa incheie perioada sarbatorilor de iarna, dar nu si iarna, cel putin nu si iarna din inimile noastre...
Maine, fratele meu ar fi implinit optsprezece ani, maine ne-am fi bucurat de ziua lui impreuna cu sora mea, pe care nu o am... mama zicea ca daca ar fi fost ei nu as fi eu... cu strangere de inima imi povesteste de ei, de fratele si sora mea, ar fi fost mai mari, nu as fi fost singura, nu m-as fi plans de singuratate, dar daca nu erau ei acum printre ingeri, poate as fi ramas eu un inger.
De fapt era sa fim trei ingeri, pe ultimul, insa, adica eu, l-a vrut Domnul aici pe pamant, nu stiu pentru ce, nu stiu pentru cata vreme, nu stiu daca am vreun rost. Tind sa cred ca e un semn foarte puternic.
Nu vreau sa cred ca nu am nici un rost, ca sunt unul din acei oameni care fac umbra pamantului si nimic altceva, nu vreau sa fiu hoinar prin lume fara rost....
Ma tot intreb "unde sunt cei care nu mai sunt?", cum spun si versurile unei frumoase melodii cantata de Tudor Gheorghe, vreau sa cred ca sunt in Rai printre ingeri alaturi de Dumnezeu in toata splendoarea lor, ne privesc si ne asteapta de Acolo de undeva din etern....sunt sigura de asta!
Exista in lume multe intrebari de genul "unde sunt cei ce nu mai sunt", "unde vom ajunge cand nu vom mai fi?", "cat mai avem de dus?", "ce rost avem aici?", "ei pot comunica cu noi?"...realizez insa ca aceste intrebari vor ramane un mister pentru noi, poate ca in Rai exista raspunsuri, sau poate cand vom ajunge acolo nu vom mai avea intrebari.
Din todeauna mi-am imaginat Raiul ca ceva splendid, cred ca aceasta viata este doar un test, ca sa vada El daca ne meritam locul Acolo...sa vada daca ce ne e scris ni se potriveste.
Tanjesc dupa acel loc splendid din imaginatia mea, tanjesc sa fiu acolo, tanjesc sa va intalnesc si pe voi!