Fara motiv

Ma opresc, stau si gandesc.

Oare chiar totul se intampla cu un motiv? Oare din ce motiv? Oare de ce nu ne este dat intodeauna sa intelegem motivul?

Uneori ma indoiesc, uneori ma apuca disperarea, unele lucruri se intampla, parca fara motiv... nu pot sa ma controlez.

Vreau sa aflu adevaratul motiv al lucrurilor! Nu-mi pasa de circumstante, bine, imi pasa, dar vreau sa cunosc motivul, ca in cazul in care mor sa nu mor "proasta"!

Desi sunt constienta ca omului nu ii este dat sa cunoasca totul, poate ca si cat cunoaste ii e prea mult si nu poate duce, dar sunt om si vreau sa cunosc "motivul"!

Domnul nostru ne-a creat cum a vrut, poate va intrebati care Domn, ei bine Domnul fiecaruia.

El ne da, nici mai mult, nici mai putin decat putem noi duce, dar unele "bagaje" sunt mai grele decat altele, depinde de continut.

Dar fara motiv, noi vrem mai multe, avem intrebari si vrem raspunsuri, nu ne lasam, vrem sa "inspectam" chiar si "particula" lui Dumnezeu, chiar cu pretul vietii, nu ne pasa daca murim sau mai traim dupa ce am aflat raspunsul.

Dar de ce? Fara motiv....