Atunci și acum

Sunt banalele pasarele care ne inconjoara, mama isi hranea puisorul cu pufuletii cazuti de la Luca (nepotul Ioanei). Desi ai lui erau langa el, puiul nu era foarte prudent, se apropia foarte tare de noi. Facea mare galagie ca mama lui sa ii dea sa manance, ea zbura la cea mai mica agitatie a noastra (de pe banca din parc), dar puiutul ramanea. Normal ca nu i-am facut nimic, l-am lasat sa-si vada de masa lui.

Mititelul e nepotul Ioanei de 6 luni jumate pe nume Luca.

Esti un om extraordinar, nu are rost sa te lasi descurajat de atata lucru, fa cum crezi tu de cuviinta sa treci si peste aceasta piedica, sigur te vei descurca, am incredere. Desi ai impresia ca ai ramas singur, sunt absolut convinsa ca daca ceri ajutorul, macar unui singur cunoscut, nu-ti va intoarce spatele, deci zambeste, nu esti singur ! Arati bine, sunt sigura ca daca ai ridica macar putin colturile gurii ai fi foarte frumos (frumoasa), haide, asa, esti pe drumul cel bun, mai ridica colturile inca un pic, perfect . Acum ca arati grozav, ridica-te de langa calculator, mergi pana la oglinda, priveste-te! Ce vezi? Un om fericit? Asa. Acum inchide calculatorul si o data cu el, toate grijile tale, iesi afara sau intr-un parc cu noul tau zambet. Vezi cum reactioneaza oamenii, cand trec pe langa tine accentueaza zambetul, majoritatea iti vor zambi, incearca acest lucru si cu copii sau bebelusii, ei iti vor zambi garantat. Am facut si eu toate aceste lucruri, e in firea umana sa ...

Am fost la un concurs de atelaje trase de cai duminica trecuta, in 20 iunie, mai exact. Au fost aproape toti prietenii Black Beauty de fata, erau cai care semanau cu Ginger cu poneiul Merrylegs. Au fost superbi, unii erau mai naravasi, altii bruscati, altii nervosi si plini de spume. Nu vad rostul cifrelor de pe spatele cailor, indica rasa cailor, sau ceva de genul, sau parintii din care se trag, ce sa zic. Daca e pana acolo, de ce nu le face si lor un card de identitate? Adica ar trebui judecati dupa personalitate, nu dupa rasa, culoare si standardele acceptate de normele lu' peste . Concursul a fost frumos, caii si mai frumosi, cat despre namila de om care sta in trasurica poneilor (ultima poza) ar fi trebuit sa se plimbe cu tractorul, nu cu o trasura trasa de niste bieti ponei, cand i-au coborat din masina, au fost ata de bruscat si smucitit, bietii de ei. Tata mi-a zis stapanii i-au bruscat pentru ca"poneii sa-i stie de stapani".

Gândesc cu voce tare Nu e nimeni in zare Să-l văd să-mi fie silă De-o oarecare namilă. Cu corp bine hrănit Ș i-un suflet secătuit. Un corp arătos Dar un suflet stors. Mi-e silă de oameni, Mi-e silă de nimeni, Sunt prea de pe pământ Cu-n suflet slut. Aș vrea să-l inbunez Să mi-l mai relaxez, Dar mi-e teamă de eșec Nu la mal vreau să mă-nec. Oh, al meu biet suflet frânt! Ce esti prea de pe pământ, Oare ce se va-ntâmpla Când zilele ți se vor termina? Vei fi prin infinit pribeag Zăcând lângă un trup beteag? Ajutor, Doamne iți cer, Inalță-mi sufletu-n spre Cer!

Coco spune: Azi am primit un suport de lemn pe care sa stau. Imi place sunt pusa la loc de cinste, pe un fel de piedestal asezat pe birou , ma simt bine, am un clopotel cu lacat si un castronas cu mei gustos. De aici vad perfect monitorul, aud pe geamul rabadat si am comunicat bine la "ora" de "limbi straine" cu ciripitorile de afara. Mi-e drag de noul suport din lemn, facut de tatal Biancai, macar asa a avut si el ocupatie. Sunt mandra, imi curat tot mereu penele. P.S (de papagal) Cip cirip, cirip cip cip. (nu traduc)

Desene puisor, diferite ipostaze, creioane colorate, foaie A4

Creioane colorate pe foaie A4

"Beauty is as beauty does." Am facut acest "portret" de cal dupa ce am recitit "Black Beauty" Creion pe foaie A4

O iubesc pe Coco, si ea se iubeste. Ii acord spatiu sa ne zica si ea cate ceva. Coco spune: Da, oamenii ma iubesc mult, sunt o dulceata, de ce nu m-ar iubi? Mai mult decat oamenii, ma iubesc eu, desigur. Sunt norocoasa sa am cu mine in colivie o oglinda rotunda, in care sa-mi vad splendiu-mi chip! Si sa nu uitam de nelipsitul mei, dulcele mei, crocantul mei, mei rosu, mei galben si niste apa; cine-si poate dori mai mult? E drept ca nici cate o frunza de salata, o bucata de mar dulce sau paine nu strica, era sa uit de piatra pentru cioc, o curatenie migaloasa a coliviei o data sau de doua ori pe saptamana, un clopotel pe care sa-l bat uneori ca sa o enervez pe Bianca. Si mama Biancai care-i reproseaza mereu cate ceva din cauza penelor si cojilor de mei cazute din colivie, asta e in totalitate meritul meu si sunt mandra! Vecinii enervati pana la maxim in diminetile in care stau cu colivia pe balcon, a da, si frunzele de ficus roase de mine. Oamenii se asteptatu la urmari asupra stom...

... experienta ... Ati patit de multe ori sa va inscrieti in diferite concursuri, tombole, loterie si ati vazut cat au fost de mediatizati castigatorii? Vi s-a intamplat? Cu ce v-ati ales? Ati castigat experienta, nu? :) Si eu pot sa ma laud cu multe gastiguri de genul acesta. :)) Oricum, se spune ca banii castigati usor se duc repede. Mi-a venit in minte cestia asta, acum privind o reclama la TV despre o promotie la o companie de telefoane mobile. Tipa din reclama a castigat un "IO", adica pe bunul ei amic.

Cartierul in care locuiesc e unu destul de linistit, cat se poate sa fie un cartier aflat mai la marginea orasului. E cunoscut sub numele de Velenta , zis si " Venetia Oradiei ", datorita drumurilor pline de gorpi, noroi si baltoace de demult. Desi, trebuie sa recunosc ca unele strazi au fost modernizate, mascotele au ramas, prin mascote ma refer la strazile care se umplu de noroi la prima ploaie. Nu glumesc, adica era o tortura sa mergi dimineata la scoala si sa fii nevoit sa te murdaresti de noroi pana la urechi, mai ales cand esti mai mic. Un lucru e demn de notat, Velenta e cel mai vechi cartier al orasului. In el isi gasesc casele mii de oradeni osteniti, plictisiti, voiosi, cu masini fitoase, obisnuite sau mai saracacioase. * Citesc "Black Beauty" in care personajul principal, calutul cel negru ne povesteste despre vechea Londra plina de trasuri si cai. Imi imaginez si eu Oradea plina de trasuri si cai, in loc de masini cu muzica la maxim si camioane, plina ...

N-am iesit din casa aproape deloc, mai ales dupa weekend-ul cel obositor plin de zbenguiala rotilor masinii pe soselele plaiului nost romanesc. Am fost prea obosita ieri si azi, alaltaieri fiind tot pe drum ca sa-i fac hatarul mamei, sa mergem in "excursie" doar noi trei, eu, ea si tata, doar ca sa nu stam acasa. Am cam uitat cum e cu ziua si noaptea, culcatul tarziu si dormitul pana tarziua doua zi nu-i scrisa pe recomandarea medicului pentru un stil de viata sanatos. E greu, caldura e mare, cuptorul e incis ziua, iar noaptea e intesata cu baazzz-aitul tantarilor si dansul de pe-o parte pe alta pentru ai indeparta de langa urechi. E o agonie sa te topesti de cald, iar noaptea cand in sfarsit iti aflii locul, sa-ti cante tantarii. Dar de ce ma plang?! Sigur nu sunt eu singura care sufera de asa ceva. Am uitat cum e-n vacanta... In schimb, azi dupamasa, a fost o furtuna de toata mandria, conturul Romaniei pe ecranele de la meteo e plin de culori, ba rosu ba galben.... Vreau ...

E vacanta, asa ca incep o noua categorie "vazut in vacanta" . Azi am vizitat cu parintii Pestera Meziad, aflata in Judetul Bihor pe Valea Meziadului, in regiunea sud-estica a M-tilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni. Gata cu datele tehnico-turistice, trecem la cele vazute. Am urcat o punte lunga, plina de cotituri, trecere peste Valea Meziadului, trebuie notat ca pestera e destul de departe de drum, ma refer la drumul care poat fi parcurs cu masina, daca o fortezi putin poti traversa si portiunea aceea cu masina. Noi insa nu ne-am incumetat, am luat-o usor la pas, cu pejosul . Am trecut puntile de care ziceam mai sus si am ajuns la gura pesterii, suntem intampinati de o tablita pe care era notat mesajul "Sunt in pestera, revin..." . Am coborat la masina ca se renuntam la papuci si sa ne incaltam cu ceva pentru drumetii. Cand ne-am intors la pestera, ghidul astepta cu alti doi turisti, e drept ca majoritatea vizitatorilor pesterii pe care ...

Mama mea e un gradinar desavarsit,pacat insa ca are la indemana doar doua balcoane pe care le umple pana la refuz cu tot soiul de flori. Poti gasi prin ghivecele ei: petunii, muscate, lamaita, asparagusi, ficusi, clopotei,flori de nu-ma-uita, flori de sezon sau permanenete, tot ce vrei si ce nu vrei. Parca petrece mai mult timp cu ele udandu-le si vorbindu-le decat vorbind cu mine... Eu una sunt sceptica, daca imi place o floare in ghiveci, o cumpar, o aduc acasa, i-o prezint mamei ca fiind a mea, dar amandoua stim ca ingrijirea ei intra in atributiile mamei. Floricelele albastre de nu-ma-uita eu le-am ales, cand erau doar niste sminte intr-o punguta de hartie viu colorata. Le-a facut mama loc in jaridnierele ei, iar acum se bucura si ele de soare alaturi de petunii si muscate. Mama face o treaba buna cu verdeata ei, cum vine cineva la noi ii prezinta mini-gradina botanica pe care o avem in balcoane. Florile adora vara, eu la fel, pentru ca e vacanta!! Poate putin devreme, dar ca...

Ete, franceza mea... :)) sont heureux

Cum arata Dumnezeu? Nu stiu. Dar stiu un lucru, Il poti face sa arate cum vrea sufletul tau, eu una, il vad ca pe o lumina, puternica, seamana cu razele soarelui de dimineata. Acele raze puternice care nu-ti lasa somnul in pace si te trezesc la viata, asa mi-l imaginez eu pe EL. EL ma iubeste, stie ce am in gand, uneori cand EL nu e in gandul meu ma simt secata de viata, sperantesi simt ca am un gol . Mi-e mila de mine, sunt doar o biata faptura care crede ca Dumnezeu are novie de noi, ca o firma de clienti, dar nu e asa, noi avem nevoi de conducere, nu conducerea de noi. Doamne, fii alaturi de mine si de cel care citeste aceste randuri! Noi avem nevoie de tine, lasa-ti armata de ingeri sa ne conduca si TU, Doamne, fii in fruntea ei!

Ma doare sufletul sa zic ca nu mai pot. M-am saturat de scoala. Vreau sa dorm si eu macar o data, pana la ora la care vor vrea muschii mei (blegi) sa se trezeasca. Nu vreau sa ma mai speriu ca ma aculta maine la fizica, sa-mi fuga inima din piept din cauza treiului ce ma pandeste la matematica, sa ma zbat pe ultima suta de metrii sa-mi maresc mediile, care, momentan, oricum nu-mi folosesc la nimic. *** Sa nu ma mai agit ca am repetitia la teatru , de dupa ore, din sase scenete, m-am ales cu doua roluri, si alea deja bine fumate. Adica, da mamita lui Goe e mandra de pustiul ei, iar elevul Otopeanu s-ar sui pe cometa, ca sa-si gaseasca un locsor confortabil unde sa doarma linistit, sa-l lase pe pedagog cu tot cu predicile lui "Despre cometa " cu tot. Il inteleg perfect, as dormi si eu daca as putea fi invizibila si sa nu ma vada profesorii. *** Oricum, matematica nu ma incanta,nici pe mine, nici pe majoritatea colegilor mei, si ce daca am invatat sa socotesc cu ...

Portret "Claudette". Lectie desen de pe www.drawspace.com