Bietului meu suflet

Gândesc cu voce tare
Nu e nimeni in zare
Să-l văd să-mi fie silă
De-o oarecare namilă.

Cu corp bine hrănit
Și-un suflet secătuit.
Un corp arătos
Dar un suflet stors.

Mi-e silă de oameni,
Mi-e silă de nimeni,
Sunt prea de pe pământ
Cu-n suflet slut.

Aș vrea să-l inbunez
Să mi-l mai relaxez,
Dar mi-e teamă de eșec
Nu la mal vreau să mă-nec.

Oh, al meu biet suflet frânt!
Ce esti prea de pe pământ,
Oare ce se va-ntâmpla
Când zilele ți se vor termina?

Vei fi prin infinit pribeag
Zăcând lângă un trup beteag?
Ajutor, Doamne iți cer,
Inalță-mi sufletu-n spre Cer!