Abstractism și diversitate

Eram în dubii dacă să scriu ori ba articolul acesta, dar am zis că nu strică deloc să o fac. De asta e blogul un spațiu online personal, ca lumea să scrie ce simte. Și pentru că asta cred și simt, asta scriu.
Iubesc persoanele abstracte. Abstracte și cu gândire artistică deschisă spre frumos.
Artiștii sunt cei mai tari oameni de pe pământ, ei știu să spună ce simt fără să folosească doar cuvinte.
Îmi plac persoanele care îndrăznesc să iasă din standardele impuse de societate și fac asta conștiente că pe stradă toți ochii sunt ațintiți asupra lor. Admir persoanele conștiente că nu toți oamenii vor privi cu ochi buni pircingurile, tatuajele, parul vopsit albastru sau roz, tunsoarea zero, creasta sau mai știu eu ce. Eu nu sunt o persoana la modă din punctul acesta de vedere și nici nu cred că voi fi vreodată, trebuie să recunosc.
Că vor să încerce altceva decât e normal e problema lor şi îşi asumă asta. Până la urmă fiecare are dreptul să facă ce pofteşte cu propriul corp, nu?


Ce-mi pasă mie că cineva își taie capul și umblă așa pe stradă? Da, pot să mă oripilez, să am un șoc, dar e dreptul lui să umble fară cap dacă asta vrea...cât timp nu vine la mine să ma agaseze să-mi tai și eu capul.
Chestia asta cu agasatul mă duce cu gândul la fanaticii religioși care merg din ușă în ușă, ies pe străzi ca să strige slavă lui Dumnezeu și toți îi considerăm țăcăniți și enervanți. Religia e ceva strict personal, e a ta și nu trebuie să agasezi pe nimeni cu ea. Consider că te naști într-o religie și e simpla ta alegere dacă vrei să o duci mai departe ca la carte sau dacă alegi să crezi și să practici ce consideri că îți folosește și e bine. Cred că Dumnezeu e mult mai înțelegător decât vor oamenii (reprezentații religiilor) să credem. 
Nu e treaba noastră să-i judecăm pe alții nici din punctul acesta de vedere. N-au băbuțele decât să meargă în genunchi de șapte ori pe zi, să pupe moaște de trei ori după masă și odată înainte din moment ce pe mine mă lasă în pace să fac ce simt. Idem cu iehoviștii sau baptiștii sau mai știu ce alte confesiuni nou-apărute pe Mapamond. N-au decât să strige slavă Domnului în multele lor bisericuțe atâta timp cât nu vin la mine acasă să mă cheme la ei la adunare și să mă agaseze să mă convertesc pe 'calea cea dreaptă '.  Eu fac ce simt şi ce-mi spune conştiinţa cu care Dumnezeu m-a înzestrat. N-am de gând să-mi înlocuiesc conștiința devorând o carte tradusă în enșpe mii de feluri de oameni care vor doar să mă controleze și să mă limiteze în gândire.
Dacă ar fi să luam totul ad literam din Biblie ar fi jale...n-am mai avea dreptul să gândim, n-am mai putea să facem nimic din ce ei (nu EL) spun că nu e bine.
Cred că una din cele mai violente religii e creștinisuml, mi se pare aiurea să mergi în Africa și să încerci să aduci baștinașii pe calea cea dreaptă, calea pe care o considerăm noi cea dreaptă poate nu e cea dreaptă și pentru ei, au și ei credința lor, nu trebuie judecați că-și practică religia și nici înjosiți pentru asta. Fac același lucru pe care îl facem și noi, fac ce au fost învățați de străbunii lor. Cu toate acestea consider că religiile lor sunt mai pure, n-au fost afectate de atâtea confilcte de interese precum creștinismul și ramurile lui.
Și mai rau mi se pare când oamenii practicanți ai unei confesiuni nou-apărute se prefac că îi ajută pe semenii lor vârstinici sau mai puțin, dar nevoiași... cu toate acestea impun tot felul de reguli cum ar fi convertirea la confesiunea lor. Dacă vrei să ajuți, ajută și nu cere nimic în schimb, așa e creștinește. Nu înseamnă că îi faci un favor omului oblingându-l sau punând presiune asupra lui ca să se convertească.
 Câtă diveristate e în lumea asta și ce grădină mare cu multe garduri de sărit există.
Nu-mi plac nici oamenii care toată ziua cârcotesc pe margini despre cât de încuiați sunt creștinii și îi pun pe toți în aceeași oală. Există oameni care își văd de treaba lor și nu deranjează pe nimeni .
Câte pe lumea aceasta ne deranjează pe noi...de la religioși până la grupuri muzicale gălăgioase, non-conformiști în legătură cu aspectul. Cred că până la urmă fiecare om face parte din cel puțin o categorie deranjantă, dar ce să faci? Așa e în lume... așa e traiul în comunitate și ar fi plictisitor să rămânem toți pe aceeași lungime de undă.
Cu toate acestea există o vorba pe care eu o consider capitală pentru traiul în societate: "Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt."-John Stuart Mill și cu asta cred că Mill a spus tot.