Christine de Stephen King
Romanul acesta e unul care merită citit, dar trebuie să ai răbdare pentru că e lung și dacă stai prost cu răbdarea îi pierzi esența. Să nu vă așteptați la un roman filosofic sau unul care să vă ofere lecții de viață în mod voit, nu. Lectura lui e mai de grabă urmărirea unui film, un film de groază și nu prea.
Din momentul în care Arnie cumpără o mașină secondhand, un Plymouth Fury 1958, încep necazurile din viața celor doi băieți.
Arnie are probleme în familie, părinții nu sunt de acord cu investiția banilor pentru mașină, apropo, fostul proprietar al mașinii le zice băieților că aceasta se numește Christine.
Situație se înrăutățește în timp ce Arnie devine tot mai obsedat de noua lui achiziție, petrece ore în șir într-un garaj închiriat pentru a-și restaura mașina. În cele din urmă reuşeşte să-i redea mașinii aspectul pe care-l avea în timp ce era la fostul proprietar. Dennis află niște informații înfiorătoare despre evenimente care s-au petrecut în mașina aceea în timp ce se afla la vechiul proprietar.
Pe parcursul cărții veți fi introduși într-un film horror în care o mașină capătă puteri malefice, o maşină care reuşeşte să-și săzbune proprietarul pentru toate nedreptățile suferite.Întâmplările sunt relatate de obicei la persoana a treia din perspectiva lui Dennis care este mai mereu alături de Arnie până când suferă un accident și este spitaizat. În acest timp veștile îi sunt aduse de diferite personaje.
Romanul este structurat în trei părți, acestea reprezintă intensitatea și teroarea la care veți fi supuși în timpul lecturii. De asemenea, are și tente polițiste, destul de vagi, dar ele există în momentul în care comisarul Rudy Junkins apare ca să ancheteze cauzele deceselor unor persoane cunoscute lui Arnie dar și lui Dennis.
Despre autor
Stephen Edwin King (n. 21 septembrie 1947) este un autor american celebru prin romanele sale horror, acestea fiind ecranizate aproape în totalitate pe micul sau marele ecran. A scris câteva lucrări sub pseudonimul Richard Bachman.
King a primit în 2003 medalia Fundației Naționale de Carte din SUA pentru o „Contribuție Excepțională la Literatura Americană.” Romanele lui King sunt construite de obicei în jurul unui protagonist neremarcabil, de exemplu o familie de clasă mijlocie, un copil, sau de multe ori un scriitor, care sunt implicați în evenimente supranaturale și circumstanțe extraordinare, extinse pe parcursul povestirii. King posedă o cunoaștere profundă a genului horror, fapt evidențiat de volumul său nonficțiune „Danse Macabre” (Dans macabru), care examinează titlurile notabile din literatura și cinema-ul horror de-a lungul ultimelor decenii. El a scris câteva titluri și în afara genului horror, inclusiv nuvelele „The Body” (Cadavrul) și „Rita Hayworth and the Shawshank Redemption” (adaptate pe marele ecran sub titlurile „Stand By Me” și „The Shawshank Redemption”), precum și romanele „The Green Mile” (Culoarul Morții, de asemenea ecranizat, cu Tom Hanks în rolul principal), „The Eyes of the Dragon”, (Ochii dragonului) și „Hearts in Atlantis” (Suflete Pierdute în Atlantida).
Rezumat
Romanul îi are ca protagoniști pe Arnie Cunningham și Dennis Guilder, doi adolescenți normali, Arnie e genul tipic de tocilar american în timp ce Dennis e un tip foarte căutat de fete și bine văzut în liceu.Din momentul în care Arnie cumpără o mașină secondhand, un Plymouth Fury 1958, încep necazurile din viața celor doi băieți.
Arnie are probleme în familie, părinții nu sunt de acord cu investiția banilor pentru mașină, apropo, fostul proprietar al mașinii le zice băieților că aceasta se numește Christine.
Situație se înrăutățește în timp ce Arnie devine tot mai obsedat de noua lui achiziție, petrece ore în șir într-un garaj închiriat pentru a-și restaura mașina. În cele din urmă reuşeşte să-i redea mașinii aspectul pe care-l avea în timp ce era la fostul proprietar. Dennis află niște informații înfiorătoare despre evenimente care s-au petrecut în mașina aceea în timp ce se afla la vechiul proprietar.
Pe parcursul cărții veți fi introduși într-un film horror în care o mașină capătă puteri malefice, o maşină care reuşeşte să-și săzbune proprietarul pentru toate nedreptățile suferite.Întâmplările sunt relatate de obicei la persoana a treia din perspectiva lui Dennis care este mai mereu alături de Arnie până când suferă un accident și este spitaizat. În acest timp veștile îi sunt aduse de diferite personaje.
Romanul este structurat în trei părți, acestea reprezintă intensitatea și teroarea la care veți fi supuși în timpul lecturii. De asemenea, are și tente polițiste, destul de vagi, dar ele există în momentul în care comisarul Rudy Junkins apare ca să ancheteze cauzele deceselor unor persoane cunoscute lui Arnie dar și lui Dennis.
"Unul din farurile Christinei se spărsese. Celălalt pâlpâia intermitent mânjit de sângele lui Moochie. Grila radiatorului se deformase înăuntru, iar adânciturile din ea aveau aproximativ forma torsului lui Moochie, cu toată perfecțiunea sinistră a unei mașini mortuare. Capota era plină de sânge (...)"Povestea are la bază miturile mașinilor posedate din America, mașini care au propria lor voință și preferă să facă rău celor cu care proprietarii nu sunt în relații prea bune. De asemenea, unele mașini vor să le facă rau chiar proprietarilor.
Să vă spun părerea mea
Mi s-a părut o carte bună, deși cam lungă. Recunosc că la final am cam frunzărit-o, are părți în care se repetă cu detaliile pe care oricum le știam, lucru care face romanul puțin previzibil. Sincer, cred că romanul Carrie e mai bun decât acesta.
Ce să spun, mai bine să citiți și să vă faceți propriile voastre impresii, nu vreau să corup pe nimeni. ;)
Dacă vă numiți fani de thrillere sau fani ai romanelor de acest gen sigur o să vă placă și această carte scrisă de Stephen King.
Va să zică, Christine e o mașină? Nu mă pasionează mașinile prea mult, dar pare o premisă bună...
RăspundețiȘtergereDa, Christine e o masina care si-a insusit cateva din defectele umane precum ura sau dorinta de razbunare.
ȘtergereCartea aceasta îmi aminteşte de un episod din serialul meu preferat, Supernatural :D.
RăspundețiȘtergereMai am puţin şi termin Carrie. E destul de scurtă :)... şi violentă, dar foarte interesantă :).
Carrie e, dupa cum am mai zis, un roman bun.E mai concentrat decat Christine si ceva mai cursiv cand citesti.
Ștergere