Atunci și acum

Cât a trecut de când n-am mai scris pe aici? Destul ! Vin Paștile și toate sunt în pregătire, case, mese, trupuri și cel mai important, suflete. Cu toate acestea, nu mă rup de la vechile obiceiuri, așa că citesc. Azi am primit cartea premiu de la Goodread, livrată de Libris. Am fost aleasă Redactorul lunii pe Goodread în martie pentru articolul 15 motive să te întâlnești cu o fată care citește , cadou de 8 martie pentru toate conițele cititoare. :) Aici este fotografia cu dovada, hehe! Am ales ca premiu cartea Un veac de singurătate a lui Marquez și abia aștept să mă apuc să o savurez!!! În aceste seri am citit și voi citi și în această seară Tiger Lily  de Jodi Lynn Anderson. Roman young adult, grup țintă - adolescenții. Tiger Lily este o adolescentă băștinașă rebelă, fiica adoptată de vraciul Tic Tac. Nu reușește să se integreze prea bine în trib și este privită cu suspiciune de majoritatea viețuitorilor, singura ei prietenă fiind tăcuta zână Clopoțica, cea car...

Am terminat recent de citit cartea  Culoarea purpurie de Alice Walker , și vai de când îmi doream să o citesc. Mi-am dorit acest lucru de acum ceva ani, când am văzut filmul.  Am plâns când l-am văzut prima oară, am plâns când l-am văzut a doua oară și am plâns când am văzut secvențe din film. Nu poți să afli povestea asta fără să plângi, sau cel puțin, fără să rămâi impresionat. Steven Spielberg a făcut minuni cu povestea asta, chiar dacă romanul în sine te pune pe gânduri. Cartea abundă de personaje, toate au o legătură de rudenie, într-un fel sau altul, cu Celie Johnson. Măritată cu forța de cel pe care îl considera tatăl ei și despărțită de sora mai mică și de proprii copii, Celie este nevoită să ia viața ca a tare în casa "domnului", cum îl numește ea pe Albert, soțul ei. Este frecvent abuzată de soț și nimeni nu are niciodată o vorbă bună pentru ea, care a venit în casa lui Albert doar ca să-i crească pe copiii lui. Celie este blestemată să fie ab...

21 de copii și tineri nevăzători sau cu deficiențe de vedere au dat glas unor personaje de basm într-un proiect radiofonic inedit marca Radio Trinitas. Proiectul poartă numele Culori radiofonice în 1001 de voci și este rezultatul muncii a unui grup de tineri cu probleme de vedere și a 5 trainer. 180 de ore înregistrate Aceștia au înregistrat în total 180 de ore, munca de editare a fost pe durata a opt luni, iar produsul finit îl regăsim pe cinci CD-uri cu basmele: Zâna Zorilor, Făt-frumos din lacrimă, Harap-Alb, Prâslea cel voinic și merele de aur și Greuceanu . Jurnalista Adriana Ene este inițiatoarea proiectului, ea a subliniat că este important ca persoanele nevăzătoare să fie sprijinite în astfel de demersuri, iar proiectul trebuie să continuie pentru ca aceste persoane să fie implicate în societate. Potrivit directorului Radio Trinitas, Ciprian Olinici, proiectul educațional, cultural și social " Culori radiofonice în 1001 de voci " este unul unic, născ...

Am revenit pe aici, pe la voi, pe la noi :) Cât am tărăgănat până să scriu iar pe blog, Isuse!!! Dar am zis, gata, trebuie să revin. În fine, despre ce vorbeam? Aaa, da, voi începe să vorbesc despre cartea Căței pierduți și oameni singuri  , pe care Editura Univers mi-a pus-o la dispoziție acum ceva vreme. Primul lucru care m-a lovit la cartea asta a fost coperta, prima impresie conteză destul de mult, iar boticul acela care intră curios în viața ta este de-a dreptul simpatic.   Cartea conține poveștile a mai multor persoane, care au ceva foarte special în comun, iar viețile lor se vor intersecta în anumite momente. Prima poveste, ca să vă faceți o idee, eate a lui Rachel, o femeie sofisticată despărțită recent de fostul iubit și cu o viață neîmplinită, deși are peste treizeci de ani.  Viața lui Rachel se schimbă  semnificativ  după ce primește de la mătușa sa ca moștenire un adăpost de câini dintr-un orășel mai mic. Femeiea este ne...

Este târziu iar ochii mei rămân încă deschiși.  Prin roleta din geam pătrund câteva raze de la iluminatul public. Mâinile mele par plictisite în așternut. Lovite de lumina portocalie a becului din stradă, par a fi cu un contur ușor amorf. Par cam scheletice acum cu toate că în realitate mâinile mele sunt ușor durdulii, iar degetele un pic groase.  În semi-întuneric ele-mi capătă eleganța unor degete de pianistă. M-am resemnat, eu n-am știut să cânt vreodată la pian, iar aparența degetelor elegante a plecat odată cu primele clipiri în nopate. Nu mă plâng, când ridic un picior de sub plapumă pare de dansatoare. Dansatoare ce și-a ratat tangoul pentru că și-a rupt un toc. Floarea roșie din păr s-a ofilit iar rochia strânsă pe corp îi evidențiază șoldurile. Dansatoarea așteaptă, nu știu exact ce, pentru că îmi duc piciorul la loc sub plapumă. Clipesc de trei ori și intuiesc că este ora două. Două ore visate cu ochii deschiși în noapte. Am fost pianistă și dansa...

V-am mai spus cât îmi plac mie de mult scrierile lui Eric-Emmanuel Schmitt? Cred că da, și am să vă spun asta la fiecare ocazie! Îl ador pe Schmitt! Acestea fiind spuse, Elixirul dragostei , este cartea pe care am terminat-o de citit în urmă cu câteva ore (cam două), iar acum vă împărtășesc impresiile la "cald", cum s-ar zice. Romanul este format dintr-un schimb de scrisori între doi foști iubiți: Adam și Louise, amândoi parizieni la origine. Cei doi se despart, Louise se mută în Canada, cu toate acestea ceva îi menține "împreună". Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia. Mesajele îi fac pe cei doi să înțeleagă ce n-a mers între ei, îi ajută să-și rememoreze trecutul, să spere la mai bine pentru viitor și să de naștere unei prietenii, sau, cel puțin așa ne lasă pe noi să credem. Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire... În orice caz, citind, m-am gândit că din fiecare relație eșuat...

N-am scris de mult în rubricuța aceasta din lipsă de timp, mă iertați, nu? Acum citesc Înainte de culcare, cartea Căței pierduți și oameni singuri, un amalgam de povești ale unor oameni triști asezonate cu patrupede care fac din viață una ceva mai plăcută. Poveștile îmi sunt foarte dragi, vă recomand cu încredere această lectură simptică, rămâneți prin zonă, curând public recenzia. Stai să vedem dacă pot asocia cartea cu o melodie... hm... mă gândesc la Lorde - Royals . Viața nu este niciodată ceea ce pare. Voi ce citiți?

Hendrik de Mol și Planeta de Aur   este o cărticică de super-aventuri pentru cei mici și pentru cei mari. Facem cunoștință cu Henrik de Mol, un băiat atipic și plin de imaginație, care trăiește cu bunicul său într-un muzeu al jucăriilor. Nu iese din casă, are o fobie de spații largi și nu merge la școală. Cu toate acestea este inteligent și are un bogat spirit de aventură. „Poartă-te frumos cu jucăriile tale, fiindcă e posibil ca într-o bună zi chiar viața ta să depindă de una dintre ele.“  Însă lucrurile nu rămân pe același făgaș deoarece la muzeul jucăriilor apare o figurină mexicană care ascunde un personaj rău, stăpân peste o armată de soldați de lemn. Figurina aceasta, fiorosul Calavera, îl răpește pe Martinus, bunicul lui Henrik și încearcă să preia controlul asurpa Muzeului Jucăriilor din Orașul Cepelor. Henrik are acum misiunea de a-l salva pe Martinus, alături de vecina sa, Hildegard, și cei mai buni prieteni ai acestora, păpușa Wilhelmina și...