Postări

Un băiat pe lista lui Schindler - Leon Leyson

Imagine
Povestea imposibilului care a devenit posibil... pe lista lui Schlindler Câți dintre voi știți câte ceva despre Holocaust (ridicați, vă rog, mâna)? Câți dintre voi vă plictiseați la ora de istorie, dar brusc, când se spunea câte ceva despre al Doilea Război Mondial, mai precis despre măcelul evreilor și a altor categorii umane, deveneați brusc interesați? Câți dintre voi ați auzit de sau chiar ați fost la Auschwitz în vizită? Da, și eu am reușit să răspund afirmativ la majoritatea întrebărilor.  Despre Holocaust s-au scris biblioteci întregi de cărți, pot să vă enumăr și eu câteva pe care mertiă să le citiți: Jurnalul Annei Frank, Am trăit atât de puțin (jurnalul Evei Heyman), Băiatul cu pijamale în dungi, Copilul lui Noe  sau Hoțul de cărți . Câteva lecturi enumerate de mine mai sus sunt  ficțiune, inspirată din realitate, altele sunt memorii și jurnale, listă în care se înscrie și Un băiat pe lista lui Schindler .  Ei bine, în cartea ...

cândva a existat umanitate

Imagine
...cândva a existat umanitate... Dar eu caut umanitatea și acum, nu doar oamenii. Caut miezul, nu doar coaja. În miezul fiecărui om există câte un pic de umanitate, câte un pic de compasiune care formează un om. De la bețivul care își plânge zilele în alcool până la părintele lăsat singur de copii, în fiecare este umanitate. Unii au găsit umanitate și în lagărele de exterminare, iar eu să mă plâng că nu există umanitate în cel de lângă mine? Da, cel mai greu este să șlefuiești un diamant, dar apoi te poți bucura de strălucirea lui. Cred în umanitate, nu doar în oameni. Eu cred, îndrăznesc să cred în compasiune și bunătate, în dumnezeul fiecărui lucru. Da, Dumnezeu este în tot și în toate, chiar dacă în unii este aproape invizibil. Și mă supără groaznic faptul că Dumnezeu este aproape invizibilă în unii oameni. Mă supără că Dumnezeu se află în miezul răutăților, dar mă consolează gândul că El e totuși acolo. Am dreptul să fiu supărată chiar pe Dumnezeu??? Cu toate că  v...

flori pentru infinit

Imagine
Episcopul a spus la predică o povestioară în care protagonist este poetul austriac Rainer Maria Rilke. Povestea din perdică sună cam așa:  „Poetul  Rainer Maria Rilke a fost un om de o bunătate și sensibilitate rară, lucru apreciat de toți cei care l-au cunoscut. Era student la Paris, iar pe strada pe care mergea la universitate venea în fiecare zi o cerșetoare.  Nici tânără, nici frumoasă, doar o simplă întruchipare a tristeții. Cerșea cu ochii în pământ și cu mâna întinsă, fără să spună ceva.  Din când în când, colegul și prietenul poetului îi mai dădea câte un bănuț, însă poetul nu-i dădea  niciodată nimic. Într-o dimineață, surprins de acestă atitudine, deoarece îl considera un om foarte generos, colegul l-a întrebat: -Tu de ce nu-i dai nimic acestei femei ?. Răspunsul poetului a fost: - Eu trebuie să-i dau ceva pentru sufletul ei, nu doar câțiva bănuți, pe care oricum îi primește de la tine sau de la alții. A doua zi poetul a venit cu un...

Înainte de culcare #2

Imagine
Cât a trecut de când n-am mai scris pe aici? Destul ! Vin Paștile și toate sunt în pregătire, case, mese, trupuri și cel mai important, suflete. Cu toate acestea, nu mă rup de la vechile obiceiuri, așa că citesc. Azi am primit cartea premiu de la Goodread, livrată de Libris. Am fost aleasă Redactorul lunii pe Goodread în martie pentru articolul 15 motive să te întâlnești cu o fată care citește , cadou de 8 martie pentru toate conițele cititoare. :) Aici este fotografia cu dovada, hehe! Am ales ca premiu cartea Un veac de singurătate a lui Marquez și abia aștept să mă apuc să o savurez!!! În aceste seri am citit și voi citi și în această seară Tiger Lily  de Jodi Lynn Anderson. Roman young adult, grup țintă - adolescenții. Tiger Lily este o adolescentă băștinașă rebelă, fiica adoptată de vraciul Tic Tac. Nu reușește să se integreze prea bine în trib și este privită cu suspiciune de majoritatea viețuitorilor, singura ei prietenă fiind tăcuta zână Clopoțica, cea car...

Culoarea purpurie - Alice Walker

Imagine
Am terminat recent de citit cartea  Culoarea purpurie de Alice Walker , și vai de când îmi doream să o citesc. Mi-am dorit acest lucru de acum ceva ani, când am văzut filmul.  Am plâns când l-am văzut prima oară, am plâns când l-am văzut a doua oară și am plâns când am văzut secvențe din film. Nu poți să afli povestea asta fără să plângi, sau cel puțin, fără să rămâi impresionat. Steven Spielberg a făcut minuni cu povestea asta, chiar dacă romanul în sine te pune pe gânduri. Cartea abundă de personaje, toate au o legătură de rudenie, într-un fel sau altul, cu Celie Johnson. Măritată cu forța de cel pe care îl considera tatăl ei și despărțită de sora mai mică și de proprii copii, Celie este nevoită să ia viața ca a tare în casa "domnului", cum îl numește ea pe Albert, soțul ei. Este frecvent abuzată de soț și nimeni nu are niciodată o vorbă bună pentru ea, care a venit în casa lui Albert doar ca să-i crească pe copiii lui. Celie este blestemată să fie ab...

"Culori radiofonice în 1001 de voci"

Imagine
21 de copii și tineri nevăzători sau cu deficiențe de vedere au dat glas unor personaje de basm într-un proiect radiofonic inedit marca Radio Trinitas. Proiectul poartă numele Culori radiofonice în 1001 de voci și este rezultatul muncii a unui grup de tineri cu probleme de vedere și a 5 trainer. 180 de ore înregistrate Aceștia au înregistrat în total 180 de ore, munca de editare a fost pe durata a opt luni, iar produsul finit îl regăsim pe cinci CD-uri cu basmele: Zâna Zorilor, Făt-frumos din lacrimă, Harap-Alb, Prâslea cel voinic și merele de aur și Greuceanu . Jurnalista Adriana Ene este inițiatoarea proiectului, ea a subliniat că este important ca persoanele nevăzătoare să fie sprijinite în astfel de demersuri, iar proiectul trebuie să continuie pentru ca aceste persoane să fie implicate în societate. Potrivit directorului Radio Trinitas, Ciprian Olinici, proiectul educațional, cultural și social " Culori radiofonice în 1001 de voci " este unul unic, născ...

Căței pierduți și oameni singuri - Lucy Dillon

Imagine
Am revenit pe aici, pe la voi, pe la noi :) Cât am tărăgănat până să scriu iar pe blog, Isuse!!! Dar am zis, gata, trebuie să revin. În fine, despre ce vorbeam? Aaa, da, voi începe să vorbesc despre cartea Căței pierduți și oameni singuri  , pe care Editura Univers mi-a pus-o la dispoziție acum ceva vreme. Primul lucru care m-a lovit la cartea asta a fost coperta, prima impresie conteză destul de mult, iar boticul acela care intră curios în viața ta este de-a dreptul simpatic.   Cartea conține poveștile a mai multor persoane, care au ceva foarte special în comun, iar viețile lor se vor intersecta în anumite momente. Prima poveste, ca să vă faceți o idee, eate a lui Rachel, o femeie sofisticată despărțită recent de fostul iubit și cu o viață neîmplinită, deși are peste treizeci de ani.  Viața lui Rachel se schimbă  semnificativ  după ce primește de la mătușa sa ca moștenire un adăpost de câini dintr-un orășel mai mic. Femeiea este ne...

Ultimele vise de pe gene

Imagine
Este târziu iar ochii mei rămân încă deschiși.  Prin roleta din geam pătrund câteva raze de la iluminatul public. Mâinile mele par plictisite în așternut. Lovite de lumina portocalie a becului din stradă, par a fi cu un contur ușor amorf. Par cam scheletice acum cu toate că în realitate mâinile mele sunt ușor durdulii, iar degetele un pic groase.  În semi-întuneric ele-mi capătă eleganța unor degete de pianistă. M-am resemnat, eu n-am știut să cânt vreodată la pian, iar aparența degetelor elegante a plecat odată cu primele clipiri în nopate. Nu mă plâng, când ridic un picior de sub plapumă pare de dansatoare. Dansatoare ce și-a ratat tangoul pentru că și-a rupt un toc. Floarea roșie din păr s-a ofilit iar rochia strânsă pe corp îi evidențiază șoldurile. Dansatoarea așteaptă, nu știu exact ce, pentru că îmi duc piciorul la loc sub plapumă. Clipesc de trei ori și intuiesc că este ora două. Două ore visate cu ochii deschiși în noapte. Am fost pianistă și dansa...