Atunci și acum

De ceva vreme, de fiecare dată când merg la supermarket poposesc la raionul cu cărți. Așa am făcut și ieri, aveau prețuri foarte avantajoase pentru cărțile de la Adevărul. Cărțile erau așezate alam-dalam și fiecare client le întorcea după bunul plac ca să găsească ce-l interesa. Unii veneau, aruncau o privire și plecau mai departe... -Ce-i acolo? întreabă un tip prea puțin interesat. -Cărți, este și Ion și alte d-astea, răspunde prietena la fel de neinteresată în timp ce pune cartea luată la loc în raft.  -Aaa, pe mine nu mă mai interesează, eu am terminat cu BACul . Și pleacă mai departe amandoi. Asta e mentalitatea...  Mai erau alții care scotoceau printre cărțile puse sus în raft, din când în când mai riscam să primim câte una în cap...dar ne plac cărțile.:)  Eu una mi-am cumpărat La paradisul femeilor de Emile Zola .

 Romanul Jane Eyre  a fost publicat în anul 1847 de scriitoarea engleză Charlotte Brontë (pronunțat Bronti).  Romanul este inspirat din viața autoarei iar personajele sunt construite pe baza înfățișării persoanelor cunoscute de ea. Cartea mi-a fost oferită de librăria online , Libris .M-am bucurat nespus de ea, pentru asta vreau să fac o recenzie favorabilă și cât se poate de bună. Tot la Libris găsiți o gamă variată de cărți online și cărți în limba engleză.    Rezumat Romanul o are ca protagonistă pe Jane Eyre, o fetiță orfană crescută de o mătușă rece și plină de prejudecăți. Verișorii ei îi îngreunează viața, mai ales verișorul cel mare care se poartă de-a dreptul barbar cu Jane. După o încăierare între cei doi copii, doamna Reed-mătușa, hotărăște să o dea pe nepoată la un așezământ pentru fete orfane.    Acolo, Jane petrece opt ani foarte grei, suferă de foame, de frig, colegele ei mor cu zecile și se confruntă și cu ră...

Da, mereu mi-e dor. Mi-e dor de timpul ce a trecut, mi-e dor de oamenii pe care i-am cunoscut. Mi-e dor de mine, cea ce am fost, de mine cea cu imaginație jucăușă și cu genunchii juliți și plini de vânătăi. Mi-e dor de mine și de coarda pe care o săream, de jocul de tupu pe care-l jucam, de colegii de banca cu care mă certam... De vacanțele de vară petrecute la bunici, De vremea pe când eram doar niște pici. Vouă nu vă e dor?

      Dragă Jane,    Am aflat de anii tăi petrecuți la școala de fete și de chinurile suportate acolo.Mă bucur  să aud că ți-ai găsit o slujba ca guvernantă a fetitței Adele și că viitorul îți surâde alături de stăpânul tău, domnul Rochester.  Ce urmează nu știu dar sper să-ți fie bine.  A ta,  Bianca **** În altă ordine de idei, vreau să mă laud puțin cu noile achiziții :)) .Așa puțin, cât să vă aduc la cunoștință la ce alte recenzii să vă așteptați în următoarele săptămâni sau chiar luni, că sunt destul de înceată cu cititul.E ok având în vedere că în utlimele două săprâmâni  am tot cules cărţile ba de la poştă, ba de la curier. Voi scrie sub formă de listă. Ocolul Pământului în 80 de zile-Jules Verne (am citit-o deja) Donna Alba-Gib I. Mihăescu Jane Eyre -Charlotte Bronte (lectura în curs) Femeia în negru-Susan Hill Iubirea din nou-Philippe Forest De veghe în lanul de secară-J.D. Salinger Tess d'Urberville-Th...

Cutiuța muzicală a Anastasiei Portret Bobby Îngeraș de cimitir Semn de carte jocurile foamei Mai sus sunt câteva desene realizate de mine pe desenatori.ro

Cum azi a fost zi de plimbări m-am hotărât să pun fotografii din excursia de anul ăsta când am ajuns să ne plimbăm cu Mocănița. Gata de drum  Ce este Mocăniţa? Este numele trenurilor care circulă pe linia îngustă din Maramureș la Vișeu de Sus . Locomotivele acestor trenuri sunt cu aburi și când nu sunt folosite pentru transportul lemnelor, trenurile transportă turiști dornici de plimbări în aer liber. o improvizație Este o excursie frumoasă pe care o puteți face dacă vreți să va odihniți ochii după un drum lung pe șosele gri.Traseul e frumos, aerul curat, vagoanele sunt fără geamuri (mai puțin cele rezervate) și puteți face multe fotografii. Tot ce vedeți e foarte pitoresc iar oamenii pe lângă care trece trenul sunt ospitalieri și nu se vor sfii să vă facă cu mâna.Traseul durează două ore și cuprinde diferite popasuri. Mie  mi-a plăcut mult.

Deşi e mai rece, e tot luna lui cuptor, mulţumesc Doamne că e mai răcoare totuşi şi pot plimba căţelul prin grădină sau pot pune o pătură pe iarbă fără să ma gândesc că fac insolaţie.  Ce farmec are să mă întind pe pătură dacă nu am şi ceva de citit cu mine, eu de obicei prefer să citesc-mai nou- romane despre viață ori chiar și romane de dragoste. Ce bronz frumos iese când stai cu ochii în carte, chiar și la bunici în grădină, nu știți voi. :))  I-am zăpăcit pe săracii bunici cu scotocitul meu prin casă după cărțile vechi ale lui tata și ale mătușii. Am tot adus pe ele acasă la mine și tot aș vrea să mai aduc, dar nu mai am de unde. ***  Că veni vorba de cărți , am câteva sugestii pentru voi: Mie una îmi plac mult romanele de dragoste, aşa că vă sugerez și vouă să aruncați o privire pe site-ul librăriei AdevarulShop , unde puteți găsi romane de dragoste cu reduceri de până la 50%. Au prețuri calumea și nu mai trebuie să vă deranjați să căutați pe nu știu unde...

    Draga mea Jane,   Am citit cu interes și ce ai scris în ultimele capitole citite de mine până acum, să știi că mă bucur pentru tine și pentru că ai găsit un loc ca Așezământul Lowood  în care să primești o educație solidă, deși îmi pare rău că nici acolo nu ai scăpat de răutatea mătușii tale și că nu ai parte de un confort prea mare.Mă bucur de asemenea că ai reușit să îți găsești o prietenă bună ca Helen și că profesoara-domnișoara Temple- vă ajută.  Am înțeles că după o iarnă lungă, primăvara se arată în sfârșit la Lowood. Îți voi scrie curând, imediat ce aflu vești. A ta, Bianca

     Dragă Jane, Am răsfoit  cu interes cuvintele tale de cum au ajuns paginile   la mine. Să știi că îmi pare rău pentru copilăria chinuită de care ai avut parte. Mătușa și verișorii tăi nu au fost cele mai plăcute persoane cu care ar putea crește o fetitță visătoare și plină de speranță. Îmi dau seama ce greu ți-a fost să treci peste și peste pierderea părinților.   Chiar dacă secolele ne despart, oamenii încă simt, oameni triști sunt și acum,oameni triști au fost mereu. Aștept cu nerăbdare următoarele vești de la tine. A ta,  Bianca

  Acest text nu e dedicat neapărat celor văzute de mine în vacanță, e dedicat celor care au luptat sau măcar au încercat să lupte pentru țara noastră.Este dedicat celor care au suferit pe vremea când comunismul vroia să ne șteargă istoria să ne ia libertatea și să ne uniformizeze în gândire. Intrarea în Memorial Zeghe   La fel ca Memorialul Victimelor comunismului și Rezistenței din Sighetul Marmației , și acest post este menit să ne reamintească faptul că suntem români și că am trecut prin multe ca să fim așa, liberi cu bune dar și cu rele. Prin faptul că doar cârcotim și  că  ni se rupe de ce se întâmplă nu ne ajutăm cu nimic.Deși mulțumescu-ți Doamne, m-am născut după acea perioadă realizez că pentru cei ce au trăit atunci nu a fost deloc ușor. Să ți se ia casa, averea șin din ce îți rămâne să te pună să dai cotă e crunt. E crunt când îți vedeai familia cu lipsuri și nu puteai face nimic, era și mai crunt când te trimiteau cu tot cu familie în alte părți...

Suntem mulți și din ăștia mulți puțini au loc.  Avem idei, conecepții, păreri diferite...  La înfățișare n-am văzut doi identici, chiar și gemenii au particularitățile lor. Fiecare om e liber, liber să facă ce vrea, în casa lui. Dar când libertatea cuiva o afectează pe cea a vecinului său, atunci trebuie să se oprească. Este liber să facă ce vrea atâta timp cât nu poluează fonic, oflactiv sau mai știu eu cum casa vecinului.  Nu vă speriați, nu sunt nervoasă pe vecini, că au fost cuminți.Dar m-am uitat azi la niște video-uri filmate în Coreea de Nord, care o duc acum mai rău decât românii în perioada tovarășului .  Bieții oameni, n-au pic de libertate și sunt mințiți că o duc bine, copii sunt obligați să învețe acrobații pe care să le execute în jocurile de masă ca să-l distreze pe mult iubitul lor lider...mă bucur că noi suntem liberi.  Dar nu știu cât de liberi, suntem liberi să ce? Să facem ce ni se spune.Da, la asta suntem și noi liberi. ...

  M-am gândit că ar trebui să fie ceva între două postări din călătorie, așa că m-am hotărât să scriu azi despre o carte pe care m-am ambiționat să o citesc în numai două zile. Eu de obicei citesc foarte mult pe o carte, poate sunt mai leneșă sau poate că e  vorba de subiectul cărților care nu ma atrag, de unde rezultă dezinteresul și lălăiala în lectură.   Ei bine cartea de care urmează să vă zic a fost destul de bună și scurtuță, deci două zile au fost de ajuns, dacă mai chinuiam mai mult îmi ajungea și una având în vedere că vorbesc despre o carte în ediție de buzunar.Trebuie să mă învăț minte să nu mai trag de timp, viața e scurtă și anul școlar ce urmează va fi unul dificil, deci cu cât mai repede cu atat mai bine.    (Atenție, este un rezumat al cărții ) Rezumat Vipera sugrumată este o carte scrisă de autorul francez Herve Bazin care în anul publicării în Franța 1948 a creeat scandal din cauza subiectului cărții.  Cartea ...

 Ieri scriam cu mai puțin chef din cauză că eram puțin apatică, mă recuperam după o criză de fiere și nu aveam stare să stau prea mult la tastatură. Dar azi am, un chef destul de mare să tastez...                                 Cimitirul Vesel din Săpânța   Este situat în localitatea Săpânța din județul Maramureș, este un cimitir faimos pentru crucile  viu colorate (preponderent în albastru) pe care sunt scrise epitafuri inspirate din viața celor care își  dorm somnul veșnic   sub ele. Pe cruci sunt de asemenea pictate scene care înfățișează țărani la lucru, preoți, învățători, femei cu copii, portrete, militari, copii morți prea devreme sau chiar bețivi pentru a păstra vie în amintire memoria celui ce a trăit odată printre cei din Săpânța.   Deși după umorul din epitafuri și după culorile vii folosite în decorarea crucii nu ai zice că este un loc trist, ajungi s...

 Am venit alaltăieri din excursia din Maramureș, dar până acum nu am reușit să postez nimic despre ce am văzut.Voi începe acum seria de anul acesta văzut în vacanță  și voi posta câte ceva din cele mai interesante locuri pe care le-am văzut în Maramu'.   Voi scrie azi despre Castelul Karoly iar în următoarele postări despre Cimitirul Vesel din Săpânța, Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței din Sighetul Marmației, Mocănița și câteva mănăstiri văzute.                 Castelul Karoly din Carei Foarte aproape de locul unde agatam harta „in cui”, in judetul Satu-Mare, Castelul Karoly se afla situat in orasul Carei, devenind astfel un loc de pelerinaj turistic destul de des vizitat. Constructia cladirii a avut loc in anul 1482, cu scopul de a deveni o locuinta destul de solida pentru Karoly Laszlo. In aproape 100 de ani, mai exact in anul 1592, Karoly Mihaly a incercat sa transforme castelul intr-o cladire mai rezis...