nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi

Astăzi vă scriu despre nymphette_dark99, roman scris de autoarea  Cristina Nemerovschi lansat la Editura Herg Benet.

Recenzie

Cartea aceasta a fost scrisă ca să șocheze...Protagonista este Victoria o fată care nu-și suportă numele și preferă să i se zică Vicky. Este o lolită de 13 ani pierdută pe șoselele Brașovului în încercarea de a ajunge la București pentru majoratul iubitului ei. Acesta este firul poveștii și de la el ajungem la personaje construite destul de slăbuț, pe o singură idee. Vicky îi caracterizează ca fiind inculți, lucru pe care îl observăm și din dialogurile adesea prostești purtate cu fata. Pe scurt, personajele cărții de față se împart în maneliști/ cocalari și rockeri.Oare de ce? Sunt atâtea pături sociale și atâte feluri de oameni în țara asta.... Protagonista pare a face parte din ultima categorie, cea de rockeri.


În carte veți întâlni și nume de modenități autohtone precum Simona Gherghe sau Connect-R, cum s-a ajuns ca aceste nume să apară pe filele ei, n-aveți decât să aflați!
Limbajul fetei, căci ea vorbește cel mai mult, e unul de cartier, presărat pe alocuri cu vulgaritate...deci nu vă așteptați la un roman  profund, pentru că nu e deloc. Totodată, pe lângă limbaj, care m-a lăsat consternată, m-au obosit și flashback-urile fetei, da, e un roman de genul jurnalului, care curge fluent, deci lecturarea lui nu-ți dă deloc  bătăi de cap și ăsta e un plus. Oricum, la 13 ani ce ai atâtea de povestit? Veți vedea că Vicky are multe, la 13 ani ea e deja experimentată în multe domenii și nu-i e rușine să recunoască asta și multe altele  într-un mod cinic.

Unele personaje sunt destul amuzante, ba chiar hilare, doi dintre colegii de drum alături de care Vicky va împărți cabina unui tir, Nelu și Jean, m-au dus instantaneu cu gândul la videoclipul cu telecomenzile de pe yotube, cei ce au citit știu la ce mă refer.

Cum ziceam și mai sus, cele 300 și ceva de pagini sunt foarte ușor de citit, eu am citit-o noaptea trecută într-un exces de zel și lipsă de somn, cam două sau trei ore sunt de ajuns pentru a parcurge cartea, ce-i drept, am cam frunzărit-o la final.
Despre personajul principal se pot spune multe și mărunte, mi se pare o fetiță imatură, o impreunare de contradicții și revolte, ceva ce sper să nu existe pe acest pământ în chip uman, sau cel puțin să nu aud eu de așa ceva, deși nu e foarte departe de realitate. Adolescenți revoltați vedem la tot pasul, eu nu m-am numărat printre ei, deci nu e literă de lege că în adolescență toți trebuie să ne revoltăm, nu? :))
Nici nu știu cu cine s-o asemăn pe Vicky cu cineva din literatură ca să vă faceți o idee, poate puțin cu Holden protagonistul romanului De veghe în lanul de secară scris de Salinger sau cu Paul Baumer din Nimic nou pe frontul de vest. 

Să vă spun părerea mea

Aș fi o ipocrită să vă spun acum cât m-a impresionat cartea aceasta, m-a impresionat, dar nu neapărat în mod plăcut. Și aș fi și mai ipocrită să spun că e un roman pentru toate gusturile, pentru că nu e deloc. Nymphette_dark99  e ca o băutură alcoolică tare turnată pe gâtul unei persoane care nu obișnuiește să bea, așa să vă închipuiți.
Pentru că nu sunt mare amatoare de alcool, cum ziceam în comparație, nici mare amatoare de acest gen de cărți nu sunt așa că îi dau nota 6 din 10.

Comentarii

  1. O carte cu o fată de 13 ani?Pare interesantă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Numele personajului e Vicky, nu Viki ;)
    Mie cartea mi s-a parut geniala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesantă recenzia. Apreciez sinceritatea.
    Într-adevăr, există cărţi cutremurătoare care îţi lasă un gust "de speranţă", care te ajută să deosebeşti răul de bine, şi cărţi cutremurătoare care nu fac altceva decât să amintească de faptul că viaţa e grea, dură. :-?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, viata e grea uneori dar ce scuza avem cand ne-o facem noi asa?

      Ștergere
  4. Mda, nu pare genul de carte care mi-ar plăcea. Am mai citit la un moment dat o carte care cred că era scrisă tot ca să șocheze, dar mi s-a părut că avea prea multă dramă și nici nu era chiar atât de lungă, și nu am terminat-o, a fost prea mult pentru mine și am decis să nu mă chinui. Asta sună asemănător, din câte ai zis tu.
    Foarte drăguță comparația cu alcoolul, mi s-a părut interesantă :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)